Gând chemat de o imagine
5 ianuarie 2014 8 comentarii
sursa: Age of Burning Times, via psi, via anacondele
Am uitat
câte un strop de suflet
în toate oglinzile,
dar în niciuna
nu mi-am pierdut
lacrimile, zâmbetele,
amintirile,
visele,
dorurile, speranţele…
…
…
Despre Vero
VeroVers 
Pingback: Oglinda | Dor de femeie
Când am citit mai devreme, n-am avut stare să mă opresc şi să-ţi spun cât de dens şi de intens am simţit cele câteva cuvinte, cele câteva versuri fiindcă, pornind de la ele, m-am făcut şi eu oglindă. Mulţumesc pentru muza trimisă! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu multă, multă plăcere, Carmen! 🙂
ApreciazăApreciază
Să nu ai încredere în oglinzi! Ele te pot înșela, dar amintirile îți sunt mereu fidele… până dai în Alhzaimer… 🙄
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Capricornii condeiului parfumat « Mirela Pete. Blog
Pingback: Voci în grădină « Mirela Pete. Blog
Pingback: Tot de-ale mele – în ianuarie – februarie 2014 | VERONICISME