Cuminte

(Am avut chef să-nşir rime şi pe astea le-am găsit. Singura legătură cu realitatea e obiceiul Chiţurinei de a dormi pe pervaz. 🙂 )

Versuri peste poză, oarecum despre poză (2) – Lumina plânge

Plânsul scriitorului

Scriitorul plânge

Cu lacrimi de cititor,

Pentru că ştie să lege cuvinte

Care-ating, care dor.

05.02.2015

Gând chemat de o imagine

sursa: Age of Burning Times, via psi, via anacondele

Am uitat

câte un strop de suflet

în toate oglinzile,

dar în niciuna

nu mi-am pierdut

lacrimile, zâmbetele,

amintirile,

visele,

dorurile,  speranţele…

…

…

5 ianuarie 2014

Duzina de cuvinte: Despre iubirea străpunsă a unui îndrăgostit cu har

sursa imaginii

.

Pe-un palimpsest mototolit, abandonat lângă pahar,

Am scris cu sânge peste lacrimi, ca un îndrăgostit cu har.

Iubirea mea a dat în clocot, apoi s-a revărsat, pesemne

Spre-o lesnicioasă îndreptare vrând inima să ţi-o îndemne –

Pentru că azi am trebuinţă să îmi răspunzi la dor cu dor,

Ca o reacţie deplină la un poem răscolitor.

Dar tu eşti, din păcate, rebus plin de cuvinte neştiute,

Eşti neatingerea ce doare, eşti adăpost pentru nevrute.

Eşti verticalitate care nu se mlădie, nu se frânge,

Eşti o indiferenţă rece, ce hâd iubirea mi-o străpunge.

 1 decembrie 2012

.

Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat psi şi duzinarii înscrişi de bună voie şi nesiliţi de nimeni în tabelul ei.

Rămas bun

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu treizeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea ne-am lăsat una pe alta în urmă…

.

Îţi spun „Adio”, bunicuţă,
Şi mâna-ţi rece o sărut;
Cât încă zaci aici, micuţă,
Sărut şi chipul tău tăcut.

.

Dar vai! te-or coborî-n adâncuri,
Te-or afunda sub neagra glie.
Dar sufletu-ţi n-o fi-n străfunduri.
De-acum e sus, în veşnicie.

.

Iubita mea bunică bună,
De sus, din cerul cel înalt,
Pe firul razelor de lună
În vis trimite-mi gându-ţi cald.

.

Eu voi trimite ciocârlia,
Când se înalţă-nspre tării,
Să-ţi ducă-n cântec bucuria
În vis de-a te putea primi.

12 octombrie 1981

.

Pe tema urma au mai scris: psi, redsky, virusache,  scorpio, anaid, cita, tibi, altcersenin, dictaturajustiţiei

Închei lăsând câte o urmă pe blogurile pinguitorilor: Vania, Androxa, Zina, Teo, Mirela Pete, Shayna, Zamfir Pop, Carmen, Florina, Filumenie, Ulise II

La limita suportabilului…

La Derelitta (Sandro Botticelli)

Dacă în ochi ai lacrimi şi-n piept îţi gem suspine,

Şi-un nod în gât îţi urcă şi să blestemi îţi vine,

De simţi că îţi e ciudă pe lume şi pe oameni

Şi-ai vrea cu toţi să piară fiindcă cu ei tu sameni,

De îţi apare totul ciudat, lipsit de sens,

Sau dacă viaţa-ţi pare numai un vid imens,

E bine de furtuna-şi dezlănţuie armate

Cu tunete ca tobe ce bat înfuriate

Şi cete de sălbatici, cu suliţi mari de fulger

Şi cu tam-tam de ploaie,

Şi vânt – năprasnic muget.

E bine, căci furtuna e răzbunarea ta,

Sau pentru că poţi plânge, temându-te de ea.

*

Dar dacă,-n loc de asta, un soare cald zâmbeşte

Şi-oricare fir de iarbă viaţa preamăreşte,

Un imn e orice floare, şi orice pom – un cântec

Slăvind mereu natura şi-al ei vrăjit descântec,

Atunci abia-ţi dai seama că nimănui nu-i pasă

De pentru tine viaţa-i urâtă sau frumoasă,

Că timpul nu se-opreşte, oricât de mult o vrei,

C-aceeaşi fi-va lumea şi după ce-ai să piei.

*

Te simţi atuncea singur, făr’ prieteni, făr’ de rost

Şi, regretând ce fost-a, visezi la ce n-a fost.

iunie 1975

Nimic

Constatin Brâncuşi – Poarta Sărutului – preluat din Wikipedia

Nu-ţi cer nimic, nu vreau nimic –
Sărută-mă, şi-atât.
Nu, între noi n-a fost nimic –
Un joc, nimic mai mult.

A fost un joc ce mi-a plăcut,
Dar, dacă s-a sfârşit,
Nu vreau să-l luăm de la-nceput;
Prea mult am suferit!

Sărută-mă de bun rămas.
Nu-mi pare rău, nu plâng
Şi nici nu am durere-n glas.
Sper să te uit curând!

Atât ar trebui să-ţi spun
Ş-apoi să plec, să fug.
Nu pot să-ţi spun nimic acum.
Ţi-aş spune… de-ai fi surd!

Nu-ţi cer nimic, nu vreau nimic
Mai mult decât a fost.
Nu, între noi nu e nimic –
E-un simplu joc… frumos!

E doar un joc… Să îl lăsăm
Să moară de la sine –
Nimic nu-i viu la nesfârşit.
Sărută-mă, mai bine!

26 mai 1981

.  .  .  .  .  .  .

Completare – 18.07.2011
Despre „nu-i nimic„, temă la care e tangentă această poezie, au mai scris: papagigli, psipsina, scorpio72, virusverbalis, Redski2010, Grişka, Valentina, dagatha, Sara