Traducere – Oricum la tine vine târâş

imagine preluată de aici

Inima mea e proastă, da, sigur, sigur este.
Nu-i Cupidon de vină, el, ţâncul, e-o poveste.
Împuşc-o, ţine-o-n şuturi, pune-o pe eşafod,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Inima-mi e bizară, raţiunea nu-mi aude.
Eşti pentru ea ce-i mierea pentru muşte zălude.
Înţeap-o, schingiuiește-o, azvârle-o de pe pod,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Aş vrea să uit eu asta –
C-ai sfărâmat-o rău.
De ce-ai zdrobit tu asta
Cu care iubesc eu?

Aş vrea să uit eu asta –
C-ai aruncat-o-n hău.
De ce-ai stâlcit tu asta
Cu care iubesc eu?

Mi-ai prins inima-n cursă şi n-ai eliberat-o.
Râd toţi de halu-n care mereu mi-ai maltratat-o.
Ţine-o în laţ, sau rupe-o, jupoaie-mi-o de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Inima-mi fuge-n salturi, parc-o aleargă zmei.
Da, sânge mai pompează, da-i doar un obicei.
Stoarce-o, îndurereaz-o, nebună e de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Arde-o, batjocoreşte-o, nu mi-o înapoia,
Sparge-o, fă-o friptură, fă orice vrei cu ea,
Pune-i zorzoane, ori rupe-o, ce moaşă-sa, de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Pentru un cântec pe tine te vând

Acasă te-ai întors târziu,
Ai căzut pe pat grămadă.
Nu-i gratis asta, a care duhneşti, dragă.
Şi n-avem bani, mi-o tot spui, ne-ncetat.
De unde-ai luat-o şi în schimb ce ai dat?

Nu pentru tine răsare şi-apune soarele.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Tu mă minţi, eu îmi calc jurămintele –
Pentru un cântec pe tine te vând.

Azi te trezeşti târziu,
Niciun cuvânt nu-ţi iese din gură.
Am auzit, se spune c-ai stat cu ea, fără măsură.
Se mai spune că datoare nu-ţi sunt, nu, în veci.
Dar ce-o să mă fac în nopţi lungi, în nopţi reci?

Nu pentru tine răsare şi apune luna.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Mă faci să sufăr, mă amărăşti întruna –
Pentru un cântec pe tine te vând.

Acum eşti aici, acum nu.
Nu-i vorba doar de mine.
Nu doar de tine, nu doar de noi, ştii bine.
Sunt tineri, firavi, griji îşi fac multe, zeci.
Vor să ştie şi ei şi de vii, şi de pleci.

Nu pentru tine răsar şi-apun stelele.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Pune-te cu mine şi-ţi otrăvesc zilele –
Pentru un cântec pe tine te vând.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Când…

Tu spre rai acum te duci,
Spre viaţa de-apoi apuci,
Dar eu în prag am mai rămas.
Căci, ’nainte de-a zbura,
Mai am ceva a încheia,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas.

Am să vin şi eu
Când sfârşesc cântecul meu,
Când se rup strunele toate,
Şi-am toate cărţile jucate,
Când n-am nimic dat amanet,
Şi nu mai am niciun regret,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Lângă tine-o să sosesc
Când cupa o să mi-o golesc,
Când prieteniile-mi s-or stinge,
Când trupu-mi istovit s-o frânge,
Când n-o să am lacrimi să plâng,
Când orice teamă-o să-mi înfrâng,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Am să-ţi aduc vestea
Când mi-o încheia povestea,
Când mi-o fi trupul mut şi surd,
Când barca mi-o dormi pe prund,
Când pe răboj n-o mai fi loc,
Când nu m-oi mai clinti din loc,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Când mi-este fi sufletul curat,
Când să iubesc voi fi-nvăţat,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Lucy Gray (de William Wordsworth)

De Lucy Gray am auzit ades;
Şi, prin pustietăţi, în zori de zi,
Norocul chiar pe mine m-a ales
Copila solitară spre-a-ntâlni.

Ea, Lucy, prieteni nicidecum n-avea.
Pe coasta muntelui, într-un sălaş,
Mai dulce ca orice-a crescut cândva,
Copilărea, departe de oraş.

Poate vreun faun o să mai zăreşti,
Ca şi vreun iepure în iarba ’naltă,
Însă pe Lucy, oricât jinduieşti,
N-o s-o mai vezi de-acuma niciodată.

— La noapte o să viscolească –
Şi tu-n oraş te duci, copilă dragă;
Lampa s-o iei, ca să călăuzească
Toţii paşii mamei tale prin zăpadă.

— Eu asta fac cu bucurie, tată;
Te uită, n-a trecut cu mult de-amiază –
Ceasul din sat doar ora două-arată,
Iar luna sus, pe cer, deja veghează.

La asta, luând vătraiul, tatăl ei
S-a apucat s-aţâţe focu-n vatră;
Şi munca şi-a reluat; iar Lucy Gray,
Cu lampa-n mână, a plecat de-ndată.

Fără de griji, precum o căprioară,
Cu sprinteni paşi şi-a tot croit cărare,
Împrăştiind zăpada într-o doară,
Ca pe un fum nălţat cu încântare.

Dar prea devreme viforu-a-pornit;
Iar ea a rătăcit în jos şi-n sus;
Pe multe culmi cu trudă s-a suit,
Dar în oraş nicicând n-a mai ajuns.

Distruşi, părinţii noaptea-ntreagă,
Strigând-o, muntele-au cutreierat;
Dar nici gând să audă sau să vadă
Vreun semn; nimic nu i-a-ndrumat.

În zori de zi, pe-o culme-au poposit.
Era înaltă, s-au uitat în jur în pripă;
Podul de lemn atuncea l-au zărit.
Podul ce se-ntindea peste o râpă.

Au plâns, şi-n drum spre casă au strigat:
— În rai te-om regăsi doar, Lucy Gray.
Ş-apoi mama-n zăpadă-a observat
O urmă a piciorului copilei.

Au coborât acel versant abrupt
Pe micile ei urme-n pas grăbit,
Trecut-au prin gard viu pe-alocuri rupt,
Drumul i-a dus pe-alături de un zid;

Apoi au traversat un câmp deschis
Mergând pe-aceleaşi urme, nesmintit;
Nu le-au scăpat din ochi, mergând întins,
Până ce lângă pod s-au pomenit.

De pe-acea muchie înzăpezită,
Şiragul urmelor se prelungea;
Era dâră bizar şi brusc oprită:
Pe pod, la mijloc, gata, dispărea.

Dar chiar şi azi unii încă mai spun
Că-i vie şi se-ntâmplă-ades să poţi
Să vezi dulcea fetiţă când ai drum,
De unul singur, prin pustietăţi.

Hârtoape şi poieni străbate lin
Şi nu se uită înapoi nicicând;
Iar cântecul ei solitar, senin,
Cutreieră văzduhul, dus de vânt.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Poezia a fost modificată (foarte puţin) ca să se potrivească în contextul romanului. Iată originalul:

Traducere – Jos în vale

Jos în vale, în al văii adânc,
Aud pe-nnoptate un tren şuierând.
Un tren, iubire, îl aud şuierând.
Aud pe-nnoptate un tren şuierând.

Fă-mi castel, castel nalt, castel mare,
Să-mi văd iubitul trecând pe cărare.
Să-l văd, iubire, să-l văd pe cărare.
Să-mi văd iubitul trecând pe cărare.

Trimite-mi, te rog, prin poşt-o scrisoare.
În Capitoliu trimite-o, la închisoare.
În Capitoliu, iubire, la închisoare.
În Capitoliu trimite-o, la închisoare.

Roşii trandafiri, violete-albastre,
Păsările ştiu taina iubirii noastre.
Ştiu, da, toate ştiu taina iubirii noastre.
Păsările ştiu taina iubirii noastre.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Versurile cântecului au fost modificate ca să se potrivească în contextul romanului. Iată una dintre versiunile originalului:

În acest ultim dans (traducere)

Fool’s Fate (Robin Hobb) – pag. 581

În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Voi spera  că de ea vei fi bine tratat,
Că-n zbor ai să-nveţi să te-avânţi de minune.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi şti că al meu nu se poate să fii,
Să pleci te-oi lăsa, cu dor necurmat
Sperând c-o să ai ne-ncetat bucurii.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat,
Ne vom despărţi în suflet plângând.

22 octombrie 2016

ACTUALIZARE (4 ianuarie 2017) – versiunea predată la editură:

În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Spera-voi din suflet că-n ea-ţi va fi dat
Să-nveţi cum să zbori tot mai sus, de minune.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi ştii că al meu să fii nu se poate,
Cu speranţă-n mai binele tău necurmat,
Accepta-voi, tânjind, orice ne desparte.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat
Ne vom despărţi în suflet plângând.

Traducere – Infantele Roland la Turnu-ntunecat sosit-a, de Robert Browning

locul de baştină al imaginii

I
Întâi gândit-am c-amăgiri sunt toate
Vorbele spuse de-un schilod ca el,
Cărunt, cu ochii răi, privind mişel
Cum i-ascultam minciunile sfruntate.
Cu râsu-ascuns sub buzele-i strâmbate,
Se veselea când m-osândea-n ăst fel..

II
Cu-al său toiag, ce să fi vrut să facă?
Ce, dacă nu să stea, viclean, pândind
Drumeţii care-apar şi-ademenind
Cu sfaturi calpe? Râs de ţeastă seacă
Ar fi-nălţat, cu cârja lui buimacă
În praf chiar epitafu-mi mâzgălind.

III
Dac-aş fi luat-o încotro-mi spunea,
Pe drum nefast, cum zice-oricine-ades,
Spre-ascunsul Turn Întunecat aş fi purces.
Dar nici mândria, nici speranţa mea
N-au renăscut, deşi se-ntrezărea
Sfârşitul când să-i dau crezare am ales.

Piersici topite-n miere

3 octombrie 2013

---

Poezia poate fi citită, în întregime, în Antologia Nebula 13, apărută anul trecut la Editura Trei.

Traducere – Cântecul lui Sushi K

Poză preluată de la Facebuster Deluxe

.

Eu sunt Sushi K şi îţi spun ceva:

Cânt rap, şi îmi place să-l cânt altcumva

 .

Ştiu că în oraş tu nu ai egal

Dar rap-ul meu este, păzea, un regal

 .

Mesajul meu este profund şi e greu

Nu-i stereotip de student pămpălău

 .

Iar părul îmi este ca o galaxie

Fiindcă am acces la tehnologie

.

Îmi place să cânt idilele dulci

Spre care m-atrag ambiţii adânci

.

Deci iată ce este de remarcat

La rap-ul meu azi, specialul meu rap

 .

Sunt un samurai cu vorba tăioasă

Sunt Sushi K, fenomen ce dă clasă

.

În Asia de est, şi chiar în Pacific

În Zona Prosperă, ţin să specific

 .

Sunt ascultat în metrou către seară

Chiar eu, Sushi K, bomba nucleară

 .

Gojiro dragonul, care suflă foc,

Eroul meu este, e pe primul loc

 .

Cu rap-ul lui arde cartierul. Nu staţi

Acţiuni Sushi K chiar azi cumpăraţi

.

La bursă, la Nikkei, grozav au crescut

Ale altor raperi, vă spun, au scăzut.

.

În mine ţi-e banul perfect investit

Tu eşti mai bogat, eu sunt fericit

.

De când în America am debarcat

Alţi raperi pe rând îmi spun, ne-ncetat:

 .

– Ascultă, te rog, stai în ţara ta.

Cu tine noi nu putem concura!

.

În SUA toţi raperii s-au ofuscat

Acum rap-ul lor şi-l vor protejat

.

Se tem de Sushi K, pot jura,

Se tem că fanii spre el vor migra

.

El are şi sponsori, e şi finanţat

Iar lor peste bot vreo două le-a dat

 .

El e o maşină, e omul-orchestră

Rapid, eficient, claritate celestă,

.

E un mecanism ce merge în draci

Şi lor le trage un şut între craci.

.

Engleza o ştie, perfect a-nvăţat-o

Cu japoneza a combinat-o

.

Şi este super, este-o minune,

Îşi adună fanii în orice naţiune

 .

Cei din Hong Kong tot engleză vorbesc.

Şi astfel de raperi, fireşte, doresc

.

La antipozi, orice anglofon

Se-ntreabă şi el, ca oricare om,

 .

Când o să răsară şi în rap o stea

Născută la ei, nu altundeva

.

O să am trafic radio bogat

O să-l vedeţi statistic demonstrat

 .

Prin cercetare am adeverit:

Am viitor măreţ, de neoprit

 .

Îmi creşte capitalul dintr-un foc

Raperii-americani intră în şoc

.

din
Snow Crash, de Neal Stephenson
Leda (Grupul Editorial Corint), noiembrie 2010

Traducere – Copacul Spânzuratului

Fotografie preluată din Iaşi Plus

.

Te întreb de-ai vrea să vii
La copacul răzleţit
Unde-au spânzurat un om, ce alţi trei a căsăpit.
Mai ciudat decât ce fost-a
N-o să pară, negreşit,
Că noi doi, în miez de noapte, în copac ne-am regăsit.

.

Te întreb de-ai vrea să vii
La copacul răzleţit
De-unde omul mort iubita să se-ascundă şi-a vestit.
Mai ciudat decât ce fost-a
N-o să pară, negreşit,
Că noi doi, în miez de noapte, în copac ne-am regăsit.

.

Te întreb de-ai vrea să vii
La copacul răzleţit
Unde ţi-am tot spus să fugi, spre-a fi liberi, în sfârşit.
Mai ciudat decât ce fost-a
N-o să pară, negreşit,
Că noi doi, în miez de noapte, în copac ne-am regăsit.

.

Te întreb de-ai vrea să vii
La copacul răzleţit
C-un colier dintr-o frânghie, cu colanul meu leit.
Mai ciudat decât ce fost-a
N-o să pară, negreşit,
Că noi doi, în miez de noapte, în copac ne-am regăsit.

din
Revolta (Mockingjay), ultimul roman al trilogiei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins
NEMIRA, noiembrie 2010

.  .  .  .  .  ,