Viaţa ca un joc…


joc

Neînvăţaţi, un joc ciudat
Jucăm noi doi de zile multe;
E jocu-n care ne-am legat
Un joc de suflete rotunde.

În jocul nostru, eşti stejar
Din codrul botezat „iubire”,
Und’ cresc şi eu din dor şi jar:
În jurul tău sunt muşchi subţire.

În jocul nostru, tu eşti zid;
Sub temelia ta de piatră
Am rădăcini şi te cuprind:
Sunt iedera ce te îmbracă.

În jocul nostru, tu eşti râu,
Urmându-ţi calea-nvolburată;
Nu ţin avântul tău în frâu –
Sunt roata morii ce te-aşteaptă.

În jocul nostru, tu eşti vânt,
Eu – trestia ce-n vânt se pleacă
Fără să cadă la pământ,
Ştiind că jocul nu e joacă.

25 iunie 1985

Anunțuri

Aici


Plictiseală


.

În pădurea de planşete
Und’ m-aduse ghinionu’,
Stau citind cărţi poliţiste.
(Ca să nu mă prindă somnu’!)

Sunt stagiar şi am de lucru
Doar o zi pe săptămână;
Alte cinci ascult bârfind
Proiectanţi din lumea bună.

De dau gata biblioteca,
Ce-oi mai face habar n-am!
Mă voi plictisi pe-aicea…
Greu se mai câştig-un ban!

Însă tot mai am o şansă:
Prea miraţi sper să nu-mi fiţi
Când voi deveni, în toamnă,
Campion la riţi-piţi!

27 mai 1982

GHEORGHE


… pe vremuri ne făceam cadou unul altuia poezii

.

Gândurile mele toate

Haină ţie îţi vor ţese,

Ele tot roind în juru-ţi,

Oră de-oră, tot mai dese.

Roiul lor, ce te cuprinde,

Gingaş vrea să te mângâie;

Haina lui s-o porţi într-una,

El de mine să-ţi tot spuie.

13 aprilie 1982

Incertitudini


.

Nu ştiu cum, ce zeu, ce vânt,
Sau ce dor, ce fel de gând
Te-a mânat în viaţa mea –
Rege printre fulgi de nea…

.

Albii fulgi s-au mistuit…
Ai rămas şi ne-am iubit
Zi de zi, în ceas târziu…
Dar de m-ai iubit – nu ştiu!

.

Ani s-au dus, alunecând…
Alţi fulgi s-au topit, pe rând…
Eşti al meu… dar tot nu ştiu
De-mi dai suflet ori pustiu!

.

Simt doar, verde, ochiul tău
Oglindit în ochiul meu.
Sub blândeţea lui m-ascund,
Pisiceşte ghemuind

.

Trupul meu – să-l strângi la piept;
Şi atunci simt cum, încet,
Fulguieşte-asupra mea
Dorul tău… sau vraja ta!

25 februarie 1987

24.12.2015 Am citit cele de mai sus şi m-am gândit că am ceva gata scris pentru tema de luni a Jocului Cuvintelor. 🙂

Să nu mă laşi [să mă întorc]


Foto: Samsara

.

Să nu mă laşi să mă întorc,

Să plec de pe meleagu-n care

Ai strâns lumina, şi căldura,

Şi vraja razelor de soare.

 .

Să nu mă laşi să fug departe

De colţul tău senin de cer,

Cu stele licărind în noapte,

Cu-a lunii rază alb străjer.

.

Să nu mă laşi să caut ceaţa,

Sau să mă-ntorc în neguri sumbre,

Să nu-mi dai cheia de la poarta

Ce-ascunde rătăciri şi umbre.

 .

Să nu mă laşi să plec de lângă

Copaci cu frunze verzi şi muguri;

Opreşte-mă aici, în lumea

Unde-s copii, şi flori, şi fluturi.

 .

1981

.

Am remodelat puţin poezia (primele două versuri erau, iniţial: „Să nu mă laşi să plec în lume,/Departe de meleagu-n care”) ca să se apropie ceva mai mult de tema „femeia întoarsă” pe care au abordat-o azi psi şi toţi ceilalţi amatori de psi-luneli înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

Clepsidramă fantasichinezică



poză emailată (primită prin e-mail)

Trilobaţi, trepanaţi,
Troglodiţi şi confraţi,
Deputaţi de câmp imberb,
Senatori astrali cu herb,
Din spiralata regresiune
Am segregat ce am a spune
Şi insist, iată, să ţin pe loc
O clepsidramă  clară, cu foc!
Fantasichinezic am s-o prezint
Spre a ţine minte că vai!, nu mint…

Publicul aplaudă,
Ovaţionează şi laudă…
Când tărăboiul se potoleşte,
Oratorul tuşeşte… şi vorbeşte:

Azi galaxia ondulată
Transcende, axial pătrată,
Spre multiform, spre arid,
Spre reclonatul candid,
Spre ramolit, spre precoce…
Transcende-n unde baroce!
Dar magnetismul dinamico-static
Diverge mutaţii converse pragmatic
Din viruşi de novă selenic topită,
De euglenele mov, prin elitră!
Bing-bang-ul trapezoid,
Triunghiularul afeliu perfid,
Osmoza gravitic striată a lumii,
Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,
Azi generează eczeme prelungi,
Şi infestează lumina – cu dungi!
O, demiurgă! Sofisticată
Stăpână Eternă eretic scanată,
Nu ignora decadenţa sălcie!
Atomizează cometele-n vrie!
Noi toţi, obsedant revopsiţi,
Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,
Vom face orbite din vid înăsprit
Şi asimptote tânjind infinit!
Şi, încă, din sfera eliptică plată,
Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!

1982 – 2012

Explicaţii preluate din DEX 2987:
Clepsidramă = discurs ţinut cu patos dramatic, timp de o microclepsidră
Fantasichinezic  = gest fantasmagoric făcut cu o însufleţire ieşită din comun, specific oratorilor

* * * * * * * * *

Recunosc că am trişat, am luat poezia Galactologoree şi i-am adăugat câteva versuri la mijloc (ideea mi-a venit citind un comentariu al lui anowen, căruia îi mulţumesc pe această cale :D)

Alte clepsidrame fantasichinezice găsiţi la psi şi la fantasichineziştii înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

O stea…


imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.
Despre „parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena
Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet

Glosă (Daruri pentru Mâine)


Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Şi gând şi suflet azi îmi cântă

Un imn de dor, cum altul nu-i;

Şi tot ce inima-mi încântă,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

 .

De-un an am strâns doar nopţi senine

Şi zile doar ca dulcii struguri,

Şi-am adunat, mergând cu tine,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi

.

Din care azi înalţ, în tihnă,

Palat de vis, frumos cum ceru-i,

De orice-i rău păzit cu râvnă,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui.

 .

În el ne-o fi, iubite, traiul

Mereu frumos, ca la-nceputuri,

Ne vom păstra acolo raiul,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Ca visele nicicând să-ţi scuturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

18 septembrie 1982

Imaginile animate au fost preluate de pe Natura în Culorile Florilor şi Fluturilor
Căutaţi daruri pentru mâine şi la: psi, redsky, blueriver, abisuri, almanahe, virusache, scorpio, cita, tiberiu, rokssana
Poezia se alătură şi jocului „life in pictures„, iniţiat de Costin Comba.
Iar azi, 13 octombrie 2014, mă bate gândul să redenumesc poezia „Cadou” şi s-o înscriu în tabelul lui Eddie. 🙂

Rămas bun


Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu treizeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea ne-am lăsat una pe alta în urmă

.

Îţi spun „Adio”, bunicuţă,
Şi mâna-ţi rece o sărut;
Cât încă zaci aici, micuţă,
Sărut şi chipul tău tăcut.

.

Dar vai! te-or coborî-n adâncuri,
Te-or afunda sub neagra glie.
Dar sufletu-ţi n-o fi-n străfunduri.
De-acum e sus, în veşnicie.

.

Iubita mea bunică bună,
De sus, din cerul cel înalt,
Pe firul razelor de lună
În vis trimite-mi gându-ţi cald.

.

Eu voi trimite ciocârlia
Când se înalţă-nspre tării,
Să-ţi ducă-n cântec bucuria
În vis de-a te putea primi.

12 octombrie 1981

.

Pe tema urma au mai scris: psi, redskyvirusache,  scorpioanaidcitatibi, altcersenin, dictaturajustiţiei

Închei lăsând câte o urmă pe blogurile pinguitorilor: Vania, Androxa, Zina, Teo, Mirela Pete, Shayna, Zamfir PopCarmen, Florina, Filumenie, Ulise II

%d blogeri au apreciat asta: