De_formare

O oglindă deformantă
Strânge visuri laolaltă,
Le reflectă, le turteşte,
Ba le mai şi răsuceşte;
Şi le scapă printre deşte,
Ca să se răsfire-n lume
Pentru capete nebune.

28.09.2015

Duzină de cuvinte… cu suflet

Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!

Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare –
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.

Gând chemat de o imagine

Am uitat

câte un strop de suflet

în toate oglinzile,

dar în niciuna

nu mi-am pierdut

lacrimile, zâmbetele,

amintirile,

visele,

dorurile,  speranţele…

5 ianuarie 2013

%d blogeri au apreciat asta: