Sărutul ploii

Uneori

obloaneUneori obosesc –
de toţi şi de toate.

Şi atunci…
trag obloanele şi plec
în sufletul meu,
cât mai departe…

2 iulie 2014

Vine-o milostivă vreme…

imagine preluată de aici

Vine-o milostivă vreme

Când durerile-s poeme

Despletind, din vers în vers,

Jalea, crâncen univers

Dintr-un suflet chinuit,

Printre slove risipit,

Cu plasturi din vorbele

Care nu-şi dorm nopţile.

22 mai 2014

Duzină de cuvinte… cu suflet

Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!

Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare –
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.

Gând chemat de o imagine

Am uitat

câte un strop de suflet

în toate oglinzile,

dar în niciuna

nu mi-am pierdut

lacrimile, zâmbetele,

amintirile,

visele,

dorurile,  speranţele…

5 ianuarie 2013

Catren

sursa imaginii

Oricând îmi atingi, cu aripi de fluture,
Sufletu-ascuns, vrăjindu-l să-şi scuture
În palma-ţi deschisă vise de-argint,
Intrăm într-al cincilea anotimp!

19 noiembrie 2012

(extras de aici)

%d blogeri au apreciat: