Labirint

Nu-mi plac diminutivele, de-aia am măsluit duzina – un piculeţ (sic!). Am făcut aripioara aripă. Mie diminutivele îmi par lipsite de forţă, jucării puerile, dulcegării sau leşinături – deşi sunt încărcate cu ironie potenţială; probabil că o duzină de diminutive ar avea hazul ei.

Gazon veşted, însetat,
Rouă pe flori la zvântat,
O fântână şi-o mărgea,
O bancă şi-o narghilea,
Pe-o statuie-un porumbel,
Un motan rânjind la el,
Vuiet tulbure de vânt
Pe-o aripă de vis frânt,
Biscuit în glod căzut,
Nu muşcat, ci ne-nceput,
Ani lumină şi o stea…

Totu-i scris în palma mea,
Ca notiţă-n grai cifrat –
Labirint întortocheat
De cuvinte răzleţite
Prin idei zburătăcite.

Reclame

Rugăciunea Chiţurinei

Cuvinte mincinoase

Versuri peste poză, despre poză (4) – Pisi-cuţu

În acelaşi loc de baştină (clic pe poza de mai sus ca să-l descoperiţi) avem şi variante mai… inocente.

 

Toamnă şi pisici – mai ales pisici

A ruginit frunza din vii


Şi rândunelele-au plecat;
Pisicile s-au camuflat,


Sau torc, visând la ghiduşii.

La umblătoare când mă duc,
Pisicile mă simt şi vin;
Ştiu că nu le-am adus tain,
Dar umblă-n urma mea buluc.

E Albăstriţa-n fruntea lor,


Cu ochi de-azur mă tot măsoară;


Mascatul Zorro mă-nconjoară,


Pân’ mi se freacă de picior.

Tomiţa seamănă cu el,
În alb şi negru-nveşmântată,


Dar ea-i fetiţă, delicată
Şi când înşfac-un şoricel.

Bogat în alb e Punctuleţ,


Iar coada-i e bogat tărcată,


Şi-i stă pe-urechi câte o pată,


Adic-un punct color, răzleţ.

Buric e-un pic handicapat,


Cu-a lui hernie-ombilicală.
Dar e vioi, te bagă-n boală.

E un pisic… de operat.

Doar ei pe urme mi-au umblat,
Prin bolovani, spre umblătoare,
Când Scorpiuţa torcea-n soare,


Pe un pat vechi şi desfundat.

Nici pe Mămoasa în alai
Nu am avut-o; sta pe masă,


Sau poate lâng-o ceafă groasă,


Spunând: „Te-ador, da’ lapte-mi dai?”

Şi Pufăciosu a-absentat,


Căci el e solul tuturor,
Trimis să bată-n uşi de zor:


— Deschideţi, suntem de-adoptat!

Inspiraţie ioc

Bag trompa-mi înfuriată prin sticluţe,
Caut licoare – zeamă de idei
(Fie şi de prin creieri de maimuţe),
Niscai simboluri, componente, chei
În care poate scrie şi bătrânul
Cel obosit care îmi e condei.
Dar nu găsesc nimic, să dau cu tunul!
Am inspiraţie de zero lei!
N-am pus gardieni şi mi-au furat-o hoţii.
Ăștia dau iama peste tot, ehei!
Iau tot ce nu-i supravegheat, netoţii!
(Netoată-s eu, dar dau vina pe ei!)

25.03.2017


Inspiraţia ioc e pentru un joc cu douăşpe cuvinte impuse (alea grase, mai sus puse).

Poveste de decembrie

poveste


  • Concursul despre care a vorba s-a desfăşurat acum doi ani, iar Grişka a luat parte scriind poezia de mai sus pe al doilea blog al dumisale.
  • Poveşti de decembrie au mai scris şi alţii; îi găsiţi aici, în al doilea tabel, în care se poate înscrie oricine, după ce adaugă ceva „de decembrie” pe blogul personal.

Impermeabilitate şi contopire

– elucubraţie pentru înveşmântarea unei duzini de cuvinte

Strigăt în amurg

apuskb1

Uitare

E şi asta tot un soi de rugăciune, nu?

%d blogeri au apreciat asta: