– din ciclul „Valorificarea superioară (sic! sau sâc!) a advertorialelor refolosibile”
Motto:
„Iti mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu şi era toamnă…”
(Cincinat Pavelescu – Intimă)
Eu mi-amintesc, îmi amintesc, desigur.
Erai tăcut, timid, păreai nesigur,
Aşa cum nu te mai văzusem niciodată.
Iar faţa îţi era împurpurată.
Seara era tristă, de târzie toamnă,
Şi becul avea o lucire ce-ndeamnă
La sumbră visare. Alean şi suspin
Pluteau, cumva, în aer, din senin.
Te-ai apropiat cu un zâmbet bizar.
Îţi zvâcnea colţul gurii. Speriat. Rar.
— E noiembrie, ai spus. Cad frunze duium.
N-ai vrea să le dai… cumva… alt parfum?
Şovăitor, îţi tremura glasul
Şi te acompania, tic-tac, ceasul
Vechi, singuratic pe o etajeră,
Pârând să atace firava frontieră
Dintre noapte şi zi, precaut, tiptil,
Ca un pas săltăreţ şi naiv, de copil.
— Ştii, ai mai spus, surâzând, vrei, nu vrei,
Uneori cumperi parfumuri pentru femei,
Pentru că ele sunt flori ce doresc
Să le reverse, ca vrajă, dacă iubesc…
Iubesc… Cuvânt-cânt, căci mă întrebam
Dacă iubesc, dacă,-n ascuns, te iubeam…
În ascuns, cu dorul ascuns în sufletul meu,
Atât de ascuns… că nu-l vedeam nici eu!
Ascunsă-ţi era mâna dreaptă, la spate,
Şi-apoi mi-ai întins-o, şi stelele toate
S-au aprins rând pe rând şi-au clipit
Oglindite în ceea ce mi-ai dăruit:
O sticluţă cu tentă gălbuie, rotundă,
În care parfumul ghiceam că abundă.
— Dolce Vita de la Christian Dior.
Parfum viu, care strigă: „Mi-e dor!
Mi-e dor de bucuria veţii fericite,
Dulce viaţă în doi, suflete împletite!
Dopul părea un mic glob de cristal,
Iar cuvintele tale, spumă de val,
Dantelă de vrajă care s-a aprins,
Când micul flacon, surâzând, l-am deschis.
Şi-atunci, brusc, s-a revărsat bucuria.
Tânără, liberă, a ţâşnit armonia…
Aroma lemnului de trandafir,
Cu scorţişoară pe-aripi de zefir.
Încet, miresmele s-au prins într-un vals,
Cu note de floare şi lemn în balans.
Un grapefruit, o piersică şi o caisă
Cu trandafiri şi crini pe scenă deschisă
Au ieşit, fluturând, într-o feerie,
Văluri de senzuală magnolie.
Santal, cedru şi cocos li s-au alăturat
Şi-n ritmuri de vanilie au dansat
Pentru mine, când, sacru ritual,
Am încercat cu-un vârf de deget banal
Lichidul suav, purtător de miresme,
De multe şi noi, minunate fantasme.
Fantasme? Nu, totul era palpabil, real.
Aveam jăratec din belşug pentru cal,
Pentru impetuosul armăsar al iubirii,
Ce-ascultă legea firii, galopând cu mirii.
Eu mi-amintesc, îmi amintesc, fireşte,
Nimic în mine nu se îndoieşte
Că te iubeam atunci, în noiembrie,
Că ne iubeam, c-a fost o nuntă decembrie.
Că am avut un parfum ca inel de logodnă,
Că ne iubim şi-acum, deşi nu mai sunt blondă,
Că,-ntr-un noiembrie-al vieţii, port, în părul albit,
Parfum de cedru, de santal şi de vis împlinit.
3 noiembrie 2014
Concursul lui psi (dau parfum la schimb cu o poveste) – un concurs la care încă mai puteţi participa 🙂 – mi-a adus aminte de poezia asta, aşa că am transbordat-o aici.
Nu e mare lucru de capul poeziei, dar se potriveşte perfect cu tema Jocului Cuvintelor de săptămâna asta (Amintire dintr-o sticlă de parfum) aşa că o înscriu în tabel. 🙂
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Bag trompa-mi înfuriată prin sticluţe,
În acest ultim dans de hazard inventat,
