Rugăciunea Chiţurinei
20 Decembrie 2017 Lasă un comentariu
Versuri din tinereţe – şi nu numai
7 Noiembrie 2017 18 comentarii
fotomontaj tip http://funny.pho.to/autumn_inspiration/, pentru Jocul Cuvintelor 152
31 Octombrie 2017 4 comentarii
În acelaşi loc de baştină (clic pe poza de mai sus ca să-l descoperiţi) avem şi variante mai… inocente.
4 Octombrie 2017 14 comentarii
A ruginit frunza din vii
Şi rândunelele-au plecat;
Pisicile s-au camuflat,
La umblătoare când mă duc,
Pisicile mă simt şi vin;
Ştiu că nu le-am adus tain,
Dar umblă-n urma mea buluc.
E Albăstriţa-n fruntea lor,
Cu ochi de-azur mă tot măsoară;
Tomiţa seamănă cu el,
În alb şi negru-nveşmântată,
Dar ea-i fetiţă, delicată
Şi când înşfac-un şoricel.
Bogat în alb e Punctuleţ,
Şi-i stă pe-urechi câte o pată,
Buric e-un pic handicapat,
Cu-a lui hernie-ombilicală.
Dar e vioi, te bagă-n boală.
E un pisic… de operat.
Doar ei pe urme mi-au umblat,
Prin bolovani, spre umblătoare,
Când Scorpiuţa torcea-n soare,
Nici pe Mămoasa în alai
Nu am avut-o; sta pe masă,
Sau poate lâng-o ceafă groasă,
Spunând: „Te-ador, da’ lapte-mi dai?”
Şi Pufăciosu a-absentat,
25 Martie 2017 Lasă un comentariu
Bag trompa-mi înfuriată prin sticluţe,
Caut licoare – zeamă de idei
(Fie şi de prin creieri de maimuţe),
Niscai simboluri, componente, chei
În care poate scrie şi bătrânul
Cel obosit care îmi e condei.
Dar nu găsesc nimic, să dau cu tunul!
Am inspiraţie de zero lei!
N-am pus gardieni şi mi-au furat-o hoţii.
Ăștia dau iama peste tot, ehei!
Iau tot ce nu-i supravegheat, netoţii!
(Netoată-s eu, dar dau vina pe ei!)
25.03.2017
Inspiraţia ioc e pentru un joc cu douăşpe cuvinte impuse (alea grase, mai sus puse).
16 Decembrie 2016 6 comentarii
4 Noiembrie 2016 2 comentarii
– elucubraţie pentru înveşmântarea unei duzini de cuvinte
22 Octombrie 2016 11 comentarii
Fool’s Fate (Robin Hobb) – pag. 581
În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Voi spera că de ea vei fi bine tratat,
Că-n zbor ai să-nveţi să te-avânţi de minune.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi şti că al meu nu se poate să fii,
Să pleci te-oi lăsa, cu dor necurmat
Sperând c-o să ai ne-ncetat bucurii.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat,
Ne vom despărţi în suflet plângând.
22 octombrie 2016
ACTUALIZARE (4 ianuarie 2017) – versiunea predată la editură:
În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Spera-voi din suflet că-n ea-ţi va fi dat
Să-nveţi cum să zbori tot mai sus, de minune.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi ştii că al meu să fii nu se poate,
Cu speranţă-n mai binele tău necurmat,
Accepta-voi, tânjind, orice ne desparte.
În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat
Ne vom despărţi în suflet plângând.