Mirosul

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Miroase-a alb, a vrajă, a cântec, a poveste…
Bătrână-i e privirea, cutreieră pe creste
De-ntunecime, adusă, de dincolo de zare,
Din cenuşiu descântec, făptaş de tulburare
Ce-adună în clepsidră nisip de jos în sus,
Chemând marasm în suflet şi nelăsându-l dus.

Aşa miroase, spus-a cel clopotar olog,
Şi, fiindc-aşa miroase, ştii că e inorog!
Nu-ncerci să-i pui căpăstru, tinere zăbăuc,
Că rişti să-ţi soarbă vlaga, te face eunuc!
Da, ştiu, e o dorinţă, un soi de mâncărime
Din suflet, ce te-ndeamnă să-l ai mereu cu tine…

Dar nu-i menit să fie robit de om – deloc!
Mai zis-a clopotarul, cu glas de ventriloc.
Născut este să-şi poarte mirosul, suav parfum,
Prin tainice poiene, spre care nu e drum.
Acolo-şi limpezeşte privirea-nnegurată,
De-l mângâie, sfioasă, nepângărită,-o fată.

24 martie 2024

---

---

Şi titlul a fost impus, iar despre inorogi mai am câte ceva, pe blogul ăsta şi pe altul:

Inorog (cu 12 cuvinte impuse)

Traducere – Cântec de prinţesă în aşteptarea unui licorn

Traducere pentru Editura Univers – Ultima Licornă