Duzină de cuvinte… cu suflet
17 mai 2014 21 comentarii
Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!
Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare –
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă –
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.
Despre Vero
VeroVers 
Minunata sinteza ! Eu inca ma mai caut …
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Şi succes! 🙂
ApreciazăApreciază
…e bine cand omul e sigur pe el şi nu se justifică. Din păcate, …eu mă rătăcesc…des şi uit…multe sau ascund …nuanţe. Dr eu măcar…recunosc.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu sunt sigură. Versurile sunt scrise astfel încât să cuprindă toate cuvintele… şi atât 🙂
ApreciazăApreciază
Mie îmi dai senzaţia, de multe ori, prin talentul tău…că asta te face stăpână pe situaţie. Şi tare-mi place. Mi se pare că e un lucru…rar întâlnit…prin blogosferă.
ApreciazăApreciază
Dacă-ţi place… e bine! 🙂
Mulţumesc mult pentru aprecieri.
ApreciazăApreciază
În alambic amesteci tot ce eşti,
apoi cu har ni te rescrii – poveşti
şi poezii, haiku şi-n dialoguri pilde,
Sufletul tău spre lume-n cuvinte se deschide.
ApreciazăApreciază
Sufletul-mi pare să se deschidă, dar e o floare perfidă. Despre adevăratul său alambic nu ştiu nici eu mai nimic! 😦
ApreciazăApreciază
Alambicul e într-adevăr un mister
Aş vrea să-l înţeleg, dar e prea mult ce cer
Minunea din cuvinte, chiar dacă nu-i oglindă
de suflet disecat sub lupă, tot are să cuprindă
focul aprins sub alambic şi vraja ce înnoadă
ideile în miez şi rima-n vers, la coadă.
Spun şi eu ca Adriana. Îţi admir curajul opiniilor şi siguranţa de sine. Iar în ceea ce priveşte sufletul -„floare perfidă” înţeleg că e aşa doar fiindcă îşi păstrează cu încăpăţânare misterul şi atunci rima ni se potriveşte oricăruia dintre noi. 🙂
ApreciazăApreciază
Am câte o criză din asta de… curaj. S-ar părea că acum le-am mutat în aşa-zisa lume virtuală. 🙂 În aia reală am făcut-o pe ultima la serviciu, înainte de ’89, şi, ca urmare, şefu’ m-a botezat „tovarăşa care luptă pentru drepturile omului” şi m-a făcut cu ou şi cu oţet, în cadru relativ restrâns, dar totuşi în public. Şi bineînţeles că nu m-a susţinut nimeni, şi am plâns pe urmă de una singură la WC (fumând vreo 2 ţigări Carpaţi – fără filtru, deşi nu sunt fumătoare) – şi credeam că m-am lecuit de chestii din astea pentru totdeauna 😛
ApreciazăApreciază
Alambic sau suflet este
Unde sentimente fierb?
Mai mocnit, mai cu tãrie
Pânã când un fir subţire
Le adunã şi-mpreunã
Le înoadã-n noduri mici
Şi ni le presarã-n cale.
Dragoste sau poate urã
Miere sau venin sã fie,
Tu ai sã le calci sau poate
Te apleci şi le ridici?
ApreciazăApreciază
Nu le calc,
Nici nu le ridic.
Le ocolesc,
De ele mă dezic…
Sau cel puţin aşa
Încerc să fac,
Când mi se urcă…
Sângele rece la cap. 😀
ApreciazăApreciază
Cum te strecori printre cuvinte!
Le ocolesti sa nu le calci,
Le lasi sa fiarba-n alambic,
Si-apoi le sorbi cu mult nesat!
ApreciazăApreciază
Numai când nu au zaţ! 😆
(N-am găsit altă rimă 🙂 )
ApreciazăApreciază
mixul de cuvinte a iesit ca de duminica! cand e de stat, nu de trebaluit! sarbatoare! bravo! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
„Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură”
Asta tare mult mi-a plăcut! 🙂 Duminică plăcută!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
Duminică plăcută tuturor!
ApreciazăApreciază
De fiecare data cand te citesc raman uimita vazand cat esti de priceputa in a spune atat de multe in atat de putine cuvinte.
Fiecare oglinda-i de alta culoare? Eu de ce sunt asa limitata si le vad pe toate intr-o singura culoare? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Recitnd eu acum poezia de nouă (că o uitasem între timp cu desăvârşire), bănuiesc că autorul (sic!) vorbeşte de 3 oglinzi în care se vede lumea: în una prin prisma iubirii, în a doua printr-a indiferenţei şi în a treia printr-a urii. Şi acestor 3 sentimente le sunt asociate (metaforic) culori diferite. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Elucubraţie… | VERONICISME