Duzină de cuvinte… cu suflet


Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!

Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare –
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

20 Responses to Duzină de cuvinte… cu suflet

  1. abisurile says:

    Minunata sinteza ! Eu inca ma mai caut …

  2. Adriana says:

    …e bine cand omul e sigur pe el şi nu se justifică. Din păcate, …eu mă rătăcesc…des şi uit…multe sau ascund …nuanţe. Dr eu măcar…recunosc.

  3. În alambic amesteci tot ce eşti,
    apoi cu har ni te rescrii – poveşti
    şi poezii, haiku şi-n dialoguri pilde,
    Sufletul tău spre lume-n cuvinte se deschide.

    • Vero says:

      Sufletul-mi pare să se deschidă, dar e o floare perfidă. Despre adevăratul său alambic nu ştiu nici eu mai nimic! 😦

      • Alambicul e într-adevăr un mister
        Aş vrea să-l înţeleg, dar e prea mult ce cer
        Minunea din cuvinte, chiar dacă nu-i oglindă
        de suflet disecat sub lupă, tot are să cuprindă
        focul aprins sub alambic şi vraja ce înnoadă
        ideile în miez şi rima-n vers, la coadă.

        Spun şi eu ca Adriana. Îţi admir curajul opiniilor şi siguranţa de sine. Iar în ceea ce priveşte sufletul -„floare perfidă” înţeleg că e aşa doar fiindcă îşi păstrează cu încăpăţânare misterul şi atunci rima ni se potriveşte oricăruia dintre noi. 🙂

        • Vero says:

          Am câte o criză din asta de… curaj. S-ar părea că acum le-am mutat în aşa-zisa lume virtuală. 🙂 În aia reală am făcut-o pe ultima la serviciu, înainte de ’89, şi, ca urmare, şefu’ m-a botezat „tovarăşa care luptă pentru drepturile omului” şi m-a făcut cu ou şi cu oţet, în cadru relativ restrâns, dar totuşi în public. Şi bineînţeles că nu m-a susţinut nimeni, şi am plâns pe urmă de una singură la WC (fumând vreo 2 ţigări Carpaţi – fără filtru, deşi nu sunt fumătoare) – şi credeam că m-am lecuit de chestii din astea pentru totdeauna 😛

  4. Alambic sau suflet este
    Unde sentimente fierb?
    Mai mocnit, mai cu tãrie
    Pânã când un fir subţire
    Le adunã şi-mpreunã
    Le înoadã-n noduri mici
    Şi ni le presarã-n cale.
    Dragoste sau poate urã
    Miere sau venin sã fie,
    Tu ai sã le calci sau poate
    Te apleci şi le ridici?

  5. adicherish says:

    mixul de cuvinte a iesit ca de duminica! cand e de stat, nu de trebaluit! sarbatoare! bravo! 🙂

  6. Radu Thor says:

    „Un amestec, o harababură
    De dragoste, indiferenţă şi ură”

    Asta tare mult mi-a plăcut! 🙂 Duminică plăcută!

  7. vienela says:

    De fiecare data cand te citesc raman uimita vazand cat esti de priceputa in a spune atat de multe in atat de putine cuvinte.
    Fiecare oglinda-i de alta culoare? Eu de ce sunt asa limitata si le vad pe toate intr-o singura culoare? 🙂

    • Vero says:

      Recitnd eu acum poezia de nouă (că o uitasem între timp cu desăvârşire), bănuiesc că autorul (sic!) vorbeşte de 3 oglinzi în care se vede lumea: în una prin prisma iubirii, în a doua printr-a indiferenţei şi în a treia printr-a urii. Şi acestor 3 sentimente le sunt asociate (metaforic) culori diferite. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: