Inspiraţie ioc


Bag trompa-mi înfuriată prin sticluţe,
Caut licoare – zeamă de idei
(Fie şi de prin creieri de maimuţe),
Niscai simboluri, componente, chei
În care poate scrie şi bătrânul
Cel obosit care îmi e condei.
Dar nu găsesc nimic, să dau cu tunul!
Am inspiraţie de zero lei!
N-am pus gardieni şi mi-au furat-o hoţii.
Ăștia dau iama peste tot, ehei!
Iau tot ce nu-i supravegheat, netoţii!
(Netoată-s eu, dar dau vina pe ei!)

25.03.2017


Inspiraţia ioc e pentru un joc cu douăşpe cuvinte impuse (alea grase, mai sus puse).

Anunțuri

Impermeabilitate şi contopire


– elucubraţie pentru înveşmântarea unei duzini de cuvinte

De dragoste


Grohăia-n mine o angoasă,
ca o blasfemie crasă,
grasă de prea multă ură,
ca un of de grof ce-njură,
uitând graţios a graseia
când îl roade patima,
rea ca un pantof prea strâmt,
ce nu-nţelege de cuvânt,
nu se lărgeşte, nu se-nmoaie,
chinuie oase, le-ncovoaie.

Ardea în mine, vâlvătaie,
teama că fugi, fată bălaie,
c-o să colinzi, ca un motan
de-angora cu dor de maidan,
din braţe-n braţe, jucăuşă,
în loc să-mi fii mie păpuşă,
ferită de-orice mâini străine,
trăind cu mine, pentru mine.

Ştiut-am dar că vreau, cumva,
s-ai ancoră în carnea mea.
Şi, în agora, în bloc de piatră
te-am dăltuit, încătuşată –
trup de femeie, contur lin
în mine, pietroi masculin,
cap plus un trup-donjon, în care
să mă iubeşti, fără scăpare,
până când piatra, groasă, lată,
va fi de vânturi măcinată.


  • locul de baştină al imaginii – aici;
  • linkuri către alte texte despre aceeaşi poză şi/sau conţinând aceleaşi 12 cuvinte evidenţiate -în tabelele lui Eddie.

De dragoste [nebună] – cu 12 cuvinte impuse


Îl simt în fiecare por,
Simt cum se plămădeşte-n mine.
Se spune că se cheamă dor,
Şi cred că-i poarta mea spre tine.

Cu el zbor ca o păpădie,
Călare parcă sunt pe vânt,
M-am smuls din rădăcini, din glie,
Ca para focului arzând.

Şi sunt potop de vâlvătăi,
Păstaie pentru vijelie,
Şi pot presa, spre ochii tăi,
Calupul meu de nebunie

Din cap pătrat şi părăsit
De logică şi de raţiune,
Dar poate aşa mai fericit,
Fiindcă eşti tot ce vede-n lume.

2 mai 2015


Vizitaţi tabelul duzinarilor – e gratis!

Joc de doi cu o duzină


O stea se cade să stea
pe cer cât îi cer nopţile,
cât o sorb privirile,
cât o lasă soarele.
Dar, văzută sau nu,
până la urmă piere oricum,
când rămâne în pană de zile,
de ore şi de minute,
şi o invocăm în deşert,
strigând sau pe tăcute,
căci nu ne mai poate da,
ca desert nocturn,
mărunta sa licărire.
Rămâne-o amintire
uitată-ntr-o ramă de fildeş,
sau de baga,
şi numai visele nătânge
mai râmă după ea
prin timpul scurs,
care s-a aşternut,
stivuit,
în care mari,
sau mai mici,
de unde sare uneori
câte-o secundă, încă vie,
zglobie,
dând sare şi piper
trecutului din minte,
ce uneori ne minte,
fiindcă uitarea şterge
nu numai cuvinte…
Şi ne stă frica-n sân
ca un şan îndesat în pantof,
căci avem un of,
ne temem că ne-am ramolit,
că am uitat ce
şi de ce am trăit,
curgând ca un pârâu
printre stânci
ce parau vitregile sorţii
şi muşcăturile morţii,
curgând pe unde ne mâna,
bună sau rea,
mâna destinului
pe sub poala suspinului…
Suspin de durere,
suspin de plăcere,
suspine în coş,
în coşul pieptului,
unde bate inima omului
în ritmuri ce cos
viaţa pe faţă şi pe dos…

19 februarie 2015

 

Aceeaşi duzină de cuvinte [îngroşate şi colorate, servite utilizatorilor fără diacritice, special pentru a le citi şi folosi fiecare cum i se năzare] a încăput şi pe mâinile altora; dacă vreţi să aflaţi ce-au făcut cu ea, trageţi cu ochiul în tabelul lui Eddie. Cât despre ploaia de stele – a venit de aici.

12 cuvinte [im]puse pe canapea


O privire, cadou pozei vechi din revistă,

O întrebare-n gând şi o scrisoare tristă,

Veste dintr-un alt timp, dintr-un alt loc,

Unde a fost, pentru alţi oameni, noroc,

Un inel azvârlit din memorie,

Canapea inundată de lacrimi cu glorie.


  • imagine (Adolph Menzel – Menzel’s sister Emilie, sleeping) preluată de aici
  • alte articole cu aceeaşi duzină de cuvinte – aici

Inorog (cu 12 cuvinte impuse)


imagine preluată din Wikipedia

Ce-i un inorog?

Poate-un dor nărod,
în concert
incert
cu-amurgul văratic,
de-un roşu sălbatic

Poate-un vindecător prin lipsă,
orbitând pe-o elipsă…
ca o lună-n etate,
albită de salubritate,
rătăcită pe cerul trist,
vopsit cu nori de-un alchimist

Poate o alipire
de-o veche nălucire,
un vis naiv,
conturat tardiv,
cu alb dalb şi corn…
abundând de nesomn.

Încă o duzină… de cuvinte


Ce e versatil? Sufletul, gândul?

Poate numai şi numai cuvântul?

Cuvântul poartă, cuvântul rezumat,

cuvântul scenariu, cuvântul încercat,

cuvântul căuş, cuvântul năvod

Cuvântul nerod?

Ne rod simptome bizare,

ne lasă pe limbă luciu fără sare

sau scame amare – colaj,

croiesc un decalaj,

sapă o falie în fiecare cameră

efemeră…

Cine mai râde? Cine mai speră?

7 iunie 2014

Duzină de cuvinte… cu suflet


Cine sunt eu, cine sunt eu?
Sunt gazda sufletului meu.
Da, da, nu-i loc de incertitudine
N-aveţi motiv să luaţi atitudine!

Iar sufletul mi-e un alambic,
În care distilez, la foc mic,
Un amestec, o harababură
De dragoste, indiferenţă şi ură,
Ce se animă, în timp, reciproc,
Certându-se, făcând troc,
Privind în oglindă fiecare –
Fiecare-n oglinda-i de altă culoare,
Nicidecum uniformă
O stranie lume diformă,
Pe care-alege s-o-mproaşte (puţin!)
Cu niscai miere, apatie sau venin.

Tributar T-ului


Vreau să-mi adun aici toate poeziile, aşa că le reproduc sub formă de imagini (ca să nu i se-aplece jupânului Google fiindcă le vede în două locuri 😛 ) pe cele scrise iniţial prin alte părţi.

Tributar T-ului

9 noiembrie 2013

 

%d blogeri au apreciat asta: