Frunza
21 Martie 2011 33 comentarii
Foto: Alex Mazilu
Motto:
„… contrastul dintre iubirea-aspiratie, iubirea-vis, iubirea-dorinta si iubirea care se confrunta cu realitatile crude ale vietii.”
www.dedragoste.com
.
Frunza verde, fericită,
Cu iubitu-i se mărită;
El e vântul, călătorul,
Nestatornicul, uşorul.
.
Verde-n straiu-i de mireasă
Râde frunza cea aleasă,
Frunza tânără, frumoasă,
Foşnitoare, graţioasă.
.
Mirele adie-uşor,
Legănând-o iubitor.
Străveziu îi e veşmântul
Şi ce falnic e el, vântul!
.
Numai ăst bătrân, copacul,
Tare-i supărat, săracul.
Fiice sute a avut
Şi pe toate le-a pierdut.
.
Frunze verzi erau, ca ea,
Şi frumoase, tot aşa.
Vântul le-a vrăjit pe toate,
Dar le-a părăsit, uitate.
.
Frunză verde, ce ştii tu?
Primăvara trece-acu’,
Vara fuge ca un vis,
Vine toamna cât zici pâs.
.
Şmecher, vântul azi te-alintă
Cu-astă adiere blândă.
Dar sosi-va iute toamna –
Lui ea-i e stăpâna, doamna.
.
Adierea lui cea lină,
Ce-azi e dor şi e lumină,
Fi-va şuier crunt şi greu;
Te va frânge, crud şi rău.
.
Vei cădea, de el purtată,
Frunză galbenă, uscată;
Te va afunda în tină
Cu suflarea lui haină.
.
Şi acolo, aruncată,
Poate-oi mai foşni o dată
Sub un pas uşor de fată
Ce visează-namorată.
.
Şi acolo, frunz-uscată,
Poate-oi mai foşni o dată
Sub un pas greu de bătrână
Cu toiagul strâns în mână;
.
A iubit şi ea odată,
Ca şi fata-namorată,
Ca şi tine, frunză verde,
Şi-a pierdut, cum tu vei pierde.
.
Şi pe ea a-mpins-o-n tină
Nepăsarea lui haină;
Şi acum, frunză uscată,
Ca şi tine, ea-i uitată.
.
Frunză verde, doar tu ştii
Sfârşitul care-ţi-va fi!
Vântul uită-l, uită dar
Nestatornicul hoinar.
.
Dar iubeşti prea mult, nu poţi
Din suflet să ţi-l mai scoţi.
Nu te-astâmperi, frunză verde,
Nu vrei adevăru-a crede!
.
Frunză verde, frunză verde,
Joci un joc ce ştii c-oi pierde!
Să te plâng, frunză uscată,
În noroaie afundată?
1 martie 1978
.
Despre contraste au mai scris: papagigly, psipsina, redsky, scorpio72, virusverbalis
Anunțuri
Despre Vero
vero
Hm, un joc, o adiere,
toamna, toamna, mindra doamna,
ruginie printre vii in miresme aurii
frunza vie vestejesti,
tinaru-l incaruntesti,
rod si pirg lasi in cimpii
in livezi pe deal si-n vii
si-n cerdac aduci pe seara
miresme coapte in vara 😉
hey, mi-a placut mult ce scrisesi.
frunza rasfatata-n vint, iubire, fior si gind
Pingback: Provocare papala-Contraste | cataratorii
Vero,mi-a placut.
http://scorpio72.wordpress.com/2011/03/21/provocare-papala-contraste/
Pingback: Ne-potrivirile mele | Blogul lui Teo Negură
Pingback: Tot de-ale mele, săptămâna asta (21-27.03.2011) | VERONICISME
papagigli & scorpio72:
Şi mie-mi place. acum, când recitesc ce-am scris cu mai bine de 30 de ani în urmă. E aproape ca şi cum aş citi versuri scrise de altcineva! 😛
Şi sunt încântată dacă versurile astea le mai plac şi altora 🙂
suna trist dar atat de real!
totusi cu fiecare primavara se aprind sperante noi, fiecare frunza spera sa fie aleasa vantului pentru totdeauna 😉
Am scris poezia ca pe un avertisment pentru mine însămi – la mine era primăvară şi îmi dădeam seama că mă îndrăgostisem de vânt! 😛
Pingback: Contraste…comportamentale! | Redsky2010's Blog
Pingback: Raţa – 5 « Ioan Usca
Ai surprins bine agitatia mireselor:
„Frunza tânără, frumoasă,
Foşnitoare, graţioasă.: 🙂
Deci vantul acesta nu este altceva decat un bigam. 😉
Bietele frunze, daca ar sti, nu ar mai fosni atata…
Vântul e mai mult decât bigam – e poligam! 😆
)
Iar frunzele o ştiu – de multe ori; şi unora chiar le place să pozeze în victime ale iubirii, să-şi facă din asta un titlu de glorie… Aveam un exemplu în familie şi mă străduiam să-mi adun minţile, ca nu cumva să-i calc pe urme… (Şi am reuşit – probabil şi fiindcă sunt prea egoistă ca să mă sacrific
Pingback: contraste | psipsina
există şi la mine o atracţie, o fascinaţie a vântului. ea se repetă în scrierile mele şi o simt în viaţa mea. aşa că mulţam de avertisment. 🙂
dar ce-mi place mult, foarte mult la tine este această alternanţă: niciodată nu ştiu la ce să mă aştept şi nici ce voi găsi. o singură certitudine: îmi place mult scrisul tău, fie că e vorba de palatul vrăjitoarei, de micul grişka, de cei 12 zombi care o însoţesc pe soacră, de poezii…
Mă bucur că-ţi place, psipsina, fiindcă şi mie-mi place foarte, foarte mult ce şi cum scrii tu! 🙂
😳 e doar o joacă la mine, vero… mulţumesc.
Şi la mine e tot joacă – bani nu scot decât din tradus 🙂
Foarte frumoasa poezie..Mi-ar face placere sa mai scoti din tolba cate ceva, ca-s sigur ca mai ai p-acolo oarece.. :))
O să pun aici, rând pe rând, toată tolba 🙂
Da aştept să văd cum pot s-o-mpac cu „provocările papale” (jocul ăsta cu provocările îmi place grozax) plus că trebuie să-mi transcriu povestirile pe calculator, şi o fac şi eu printre picături 🙂
1978 ??? Wow!
Eh, sunt mai bătrână decât aş vrea, şi decât îmi vine să cred, şi decât mă simt… 😛
Pingback: Angajat în depăşire pe şoseaua minţii | Gabriela Elena
Pingback: Indicii anatomice | Caius
Pingback: Cat costa viata unui roman? Oare China accepta dubla cetatenie? | Hai ca se poate!
Pingback: Cu Ferdinand la “produs” | Gabriela Savitsky
Pingback: Am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine | Gabriela Elena
Pingback: Parerea altora. | Portocalamov's Blog
Pingback: psi-words » contraste
Reblogged this on ropot de secunde… and commented:
Toamna şi frunzele lui psi mi-au adus aminte de poezia asta. Şi am reblogat-o.
Bine ai facut! Altfel ar fi ramas ascunsa pe aici, nestiuta!
Stii ce e dureros? Ca fetele care astazi sunt la varsta la care erai cand ai scris poezia, nu prea citesc si daca ar citi, nu stiu daca s-ar deranja sa inteleaga si sa invete ceva din aceasta lectie.
Aşa e…
Pe de altă parte, în general vorbind, nimeni nu învaţă din experienţa altuia. Toţi credem că nouă nu ni se poate întâmpla – până când nu ne dăm cu capul de pragul de sus.
Duios ca un cântec de lebădă al frunzei din astă toamnă.
😀