Bunica mea
29 iunie 2011 73 comentarii
Aviz amatorilor (12.03.2014):
Am raportat deja 2 persoane, un el şi o ea, care mi-au copiat poezia anul trecut, fără să specifice cui îi aparţine; Facebook a eliminat deja articolul lui. „Buffa”, de aici, a scăpat, fiindc-a adăugat un link către acest articol. Dar poate c-o să pârăsc şi ziarul din Oregon, dacă nu-şi îndreaptă de bunăvoie greşeala (ca să nu-i zic altfel).
Începând de azi, 03.03.2018, poezia se află aici ca imagine – aşa cum am dactilografiat-o folosind o maşină de scris veche. E mai greu de citit, dar şi mai greu de copiat.
Duioase versuri,duioasă frumusețe ne-ai povestit!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Eu sunt bunică şi de la titlu şi până la finalul poeziei am plâns. Este emoţionantă, vibrând de dragoste şi nostalgie. Sunt convinsă că de undeva, de sus, dintr-o steaa luminoasă, bunica este fericită să ştie că nepoţica nu a uitat-o.
ApreciazăApreciază
NU pot s-o uit… A stat cu mine şi cu părinţii mei de când m-am născut eu şi până la moartea ei… Şi, când am început să vorbesc, ei i-am spus prima oară „mamă” 🙂
ApreciazăApreciază
eu am 10 ani am cautat poezie pentru bunica pt ca era ziua ei dar nu asta nu e doar o poezie sunt versuri scrise cu iubire si daca bunica mea nar exita eu nas mai putea sssufla
ApreciazăApreciază
Mă bucur dacă iubirea din spatele versurilor e vizibilă!
Sănătate şi viaţă lungă şi frumoasă bunicii tale!
ApreciazăApreciază
si bunica mea a murit in urma cu cateva zile..o iubeam enorm de mult ea era ca mama mea ..si eu cred ca ea de undeva de sus ma vegheaza
ApreciazăApreciază
Să-i dea Dumnezeu odihnă în pace. Dacă viaţa de după moarte există cu adevărat, atunci te veghează cu siguranţă.
ApreciazăApreciază
Pingback: miercurea fara cuvinte -9 (Wordless Wednesday) | Rokssana's Blog
Pingback: Actul | Ioan Usca
Pingback: miercurea fără cuvinte (6) – mama lu’ gheorghe « freestyler
Pingback: Ce-am mai blogărit – 4 | VERONICISME
Pingback: The mask she wears…. | androxa
hmmm, vero, mă faci să plâng!
bunicuţa mea are 95 de ani şi… locuieşte cu mine. 😳 sunt o norocoasă, nu?
ApreciazăApreciază
Da, eşti într-adevăr norocoasă! 🙂
Eu sunt copil făcut către bătrâneţe (mama avea 36 de ani şi tata 44), aşa că mi-am pierdut mai repede decât alţii şi bunicii, şi părinţii 😦 Cealaltă bunică a mea (mama tatei -el era cel mai mic dintre cei 7 copii ai ei), a trăit 97 de ani, dar, când a murit, eu abia împlinisem 7…
ApreciazăApreciază
suntem la fel de norocoase 🙂 Bunica mea a implinit astazi 94:)
ApreciazăApreciază
La mulţi ani! Să-i dea Dumnezeu sănătate!
ApreciazăApreciază
Pingback: Google Page Rank Update si curatenia din blogroll | Hai ca se poate!
Pingback: Miercurea fara cuvinte..9…Its all fading away…. | androxa
Pingback: Inocentul – 4 | Ilarie
Pingback: Poveste | Caius
Pingback: Căutând abisul | Blog de furăciuni 2
Emotionanta poezie!… bunica mea traieste si as vrea sa traiasca vesnic 🙂
ApreciazăApreciază
Să trăiască şi să fie sănătoasă încă mulţi ani de acum înainte! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Viitor luminos | Ana Usca
Pingback: Misiune imposibilă: misiune îndeplinită! | Gabriela Elena
Pingback: Light and darkness by Ion untaru | androxa
Pingback: From within…. | androxa
Pingback: Miercurea fara cuvinte – Carpe Diem! | lunapatrata
Pingback: Miercurea fara cuvinte…10… The country we live in.. | androxa
Pingback: Genul meu de cumpărături | Teo Negură
Pingback: Peace… | androxa
Pingback: FIREHORSE…. | androxa
Pingback: No words..just hot…. | androxa
Pingback: Expanded night… | androxa
Pingback: The taste of love… | androxa
Pingback: Tick tock…. | androxa
Pingback: În laminorul verii | Gabriela Elena
Pingback: No words… | androxa
Pingback: Think about this… | androxa
Pingback: Miercurea fara cuvinte- Avem timp… | lunapatrata
Pingback: MIERCUREA FARA CUVINTE – MUZELE MELE!! | Stropi de suflet la vedere
Pingback: Miercurea fara cuvinte..11..I now pronounce you… | androxa
Frumoase versuri si pline de simtire,Vero!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, virusache! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: pentru tuşa vero şi grişka, cu drag | psipsina
Pingback: Miercurea sau revenirea din vacanţă « Mirela Pete. Blog
Pingback: Bucureştii de altădată şi George Enescu. Poveşti de Bucureşti – episodul 5 « Clipe de Cluj
Pingback: Clujul şi cele 154 de poduri ale sale (partea I ) « Clipe de Cluj
Pingback: Riviera veneţiană: Adriatica la Bibione. Prima parte de vacanţă « Mirela Pete. Blog
Pingback: Cuvinte din trecut – 8 august 2007 | VERONICISME
Subscriu!!!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Bunica… şi pisica :) | VeroVers
Pingback: Sonet (pentru bunica) | VeroVers
Pingback: Petru şi Pavel… şi bunica | Idei Înghesuite
superbe randuri…ganduri pentru o fiinta atat de draga!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: pentru tuşa vero şi grişka, cu drag | psi-words
Pingback: Unii fură… ce scriu alţii | ropot de secunde...
Pingback: Întrebare întrebătoare | VERONICISME
Pingback: Cea mai furată bunică… | VERONICISME
Pingback: Jurnal de traducătoare zurlie – Mi-am găsit bunicul! | VERONICISME
Imibplace foarte mult eu am scris o carte lu bunica mea si chiar mia placut sai pun si poesia.asta foarte foarte frumoasa este bravo bravo la doamna care a inventato
ApreciazăApreciază
Pingback: Invocaţie | VERONICISME
Pingback: Bunica | verojurnal
Dragă Vero, mi-ai adus aminte de atâtea și atâtea. Mă regăsesc în poezia ta, de parcă ai fi descris-o pe bunicuța mea. Frumoasă poezie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc.
Şi mă bucur că te regăseşti. 🙂 Poate fiindcă toate bunicile (normale) îşi iubesc la fel de mult nepoţii. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ce poezie frumoasa,aproape am plâns
Singura diferenta este ca bunica mea face 68 de ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulţi ani bunicii tale!
Şi mă bucur că ţi-a plăcut poezia. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Bizar – din punctul meu de vedere | ropot de secunde...
Eram mic aveam opt ani
Mă jucam printre puştani
Neştiind că mama mea
Va pleca din viața mea
Maica bunicuța mea
Ai plecat tu undeva
Ai plecat tu în pămînt
Nu te mai întorci nicicînd
×××
De-ai şti Doamne ce mult plîng
Cu lacrimile-n pămînt
Ai luat un suflet blînd
Mi-ai luat ce aveam mai sfînt
Maica bunicuța mea
Ai plecat tu undeva
Ai plecat tu în pămînt
Nu te mai întorci nicicînd
×××
De te-ai face mamă vie
Aş urca munții la tine
Dar ştiu că ăsta-i un vis
Care el demult s-a stins
Maica bunicuța mea
Ai plecat tu undeva
Ai plecat tu în pămînt
Nu te mai întorci nicicînd
×××
Dar acum cînd sunt mare
Vreau sa-ți dăruiesc o floare
Dar în loc să-ți dau o floare
Eu aprind o lumănare
Maica bunicuța mea
Ai plecat tu undeva
Ai plecat tu în pămînt
Nu te mai întorci nicicînd
ApreciazăApreciază
Pingback: Of! | VERONICISME