Sonet (pentru bunica)

Cu bunica în Herăstrău, pe vremea când se numea „Parcul Stalin”

.

Ştiu, e un proverb străbun:

„Dacă n-ai bătrâni, să-i cumperi!”

Iar de-i ai, nu sta în cumpeni,

Fă-le traiul cât mai bun!

 .

Eu n-am făcut aşa dintotdeauna,

Nici de acum n-o face-voi mereu;

Aşa e „soiul rău”, se schimbă greu.

Însă, te rog, mă iartă tu acuma.

 .

De patru ori ai douăzeci de ani

Şi încă unul azi li se adună.

Mă iartă, să-ţi pot spune „La mulţi ani!”,

 .

Să pot visa, zâmbind, în nopţi cu lună,

Nu c-am găsit mormane-ntregi de bani,

Ci că tu râzi, bunica mea cea bună!

 .

29 iunie 1976

.

Bunica (trecută în nefiinţă acum aproape 31 de ani) era născută pe 29 iunie. Am mai scris pentru ea încă două poezii (aici şi aici). Cea de mai sus merge şi la Life in pictures.

Bunica… şi pisica :)

În loc de motto:

E-o hoaşcă mică, cocârjată,

Dar umblă noaptea ca turbată;

Când nu te-aştepţi auzi că urlă

La lună dintr-un vârf de turlă

Şi-i râd gingiile pustii

Când se burzuluiesc stihii,

Căci ea le are dragi pe toate –

Le e bunică, i-s nepoate!!!

Iubeşte arşiţa şi gerul,

Cel fulger de sfâşie cerul,

Oceanul crâncen în furtună,

Cel vârcolac hulpav de lună…

Stă cu stafiile de vorbă

Iar pentru demoni fierbe ciorbă.

Cine e ea? Şi cum o cheamă?

Rostiţi-i numele cu teamă

Dacă i-l veţi afla vreodată…

E o bunică blestemată!

Slută ca talpa iadului,

Cică e soacra dracului!!!

Când este negru ceru-înalt,

Şi-ndeasă vrăjile-n asfalt;

Bea sânge cald în nopţi pustii;

Şi fură, zice-se, copii.

Însă îi e grozav de frică

De tot ce e neam de pisică.

Aşa că ţineţi mâţe-n casă

S-alunge baba urduroasă!

.23 mai 2012.

coperta romanului Vânzoleli Nocturne, care mi-a dat ideea babei noctambule 🙂

.

Despre cîte o bunică sau alta au mai scris psi şi amatorii de luneli 🙂 din tabelul ei. Şi eu, mai demult, aici şi aici.

Rămas bun

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu treizeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea ne-am lăsat una pe alta în urmă…

.

Îţi spun „Adio”, bunicuţă,
Şi mâna-ţi rece o sărut;
Cât încă zaci aici, micuţă,
Sărut şi chipul tău tăcut.

.

Dar vai! te-or coborî-n adâncuri,
Te-or afunda sub neagra glie.
Dar sufletu-ţi n-o fi-n străfunduri.
De-acum e sus, în veşnicie.

.

Iubita mea bunică bună,
De sus, din cerul cel înalt,
Pe firul razelor de lună
În vis trimite-mi gându-ţi cald.

.

Eu voi trimite ciocârlia,
Când se înalţă-nspre tării,
Să-ţi ducă-n cântec bucuria
În vis de-a te putea primi.

12 octombrie 1981

.

Pe tema urma au mai scris: psi, redsky, virusache,  scorpio, anaid, cita, tibi, altcersenin, dictaturajustiţiei

Închei lăsând câte o urmă pe blogurile pinguitorilor: Vania, Androxa, Zina, Teo, Mirela Pete, Shayna, Zamfir Pop, Carmen, Florina, Filumenie, Ulise II

Bunica mea

Bunica mea ar fi împlinit azi 116 ani, dar a plecat dintre noi la 86

 

---

Aviz amatorilor (12.03.2014):
Am raportat deja 2 persoane, un el şi o ea,  care mi-au copiat poezia anul trecut, fără să specifice cui îi aparţine; Facebook a eliminat deja articolul lui.  „Buffa”, de aici, a scăpat, fiindc-a adăugat un link către acest articol. Dar poate c-o să pârăsc şi ziarul din Oregon, dacă nu-şi îndreaptă de bunăvoie greşeala (ca să nu-i zic altfel).

 

---

Începând de azi, 03.03.2018, poezia se află aici ca imagine – aşa cum am dactilografiat-o folosind o maşină de scris veche. E mai greu de citit, dar şi mai greu de copiat.