Versuri peste poză, despre poză (4) – Pisi-cuţu

În acelaşi loc de baştină (clic pe poza de mai sus ca să-l descoperiţi) avem şi variante mai… inocente.

Pseudo-amintire parfumată

– din ciclul „Valorificarea superioară (sic! sau sâc!) a advertorialelor refolosibile”

 

Motto:

„Iti mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu şi era toamnă…”
(Cincinat Pavelescu – Intimă)

 

Eu mi-amintesc, îmi amintesc, desigur.
Erai tăcut, timid, păreai nesigur,
Aşa cum nu te mai văzusem niciodată.
Iar faţa îţi era împurpurată.
Seara era tristă, de târzie toamnă,
Şi becul avea o lucire ce-ndeamnă
La sumbră visare. Alean şi suspin
Pluteau, cumva, în aer, din senin.

Te-ai apropiat cu un zâmbet bizar.
Îţi zvâcnea colţul gurii. Speriat. Rar.

— E noiembrie, ai spus. Cad frunze duium.
N-ai vrea să le dai… cumva… alt parfum?

Şovăitor, îţi tremura glasul
Şi te acompania, tic-tac, ceasul
Vechi, singuratic pe o etajeră,
Pârând să atace firava frontieră
Dintre noapte şi zi, precaut, tiptil,
Ca un pas săltăreţ şi naiv, de copil.

— Ştii, ai mai spus, surâzând, vrei, nu vrei,
Uneori cumperi parfumuri pentru femei,
Pentru că ele sunt flori ce doresc
Să le reverse, ca vrajă, dacă iubesc…

Iubesc… Cuvânt-cânt, căci mă întrebam
Dacă iubesc, dacă,-n ascuns, te iubeam…
În ascuns, cu dorul ascuns în sufletul meu,
Atât de ascuns… că nu-l vedeam nici eu!

Ascunsă-ţi era mâna dreaptă, la spate,
Şi-apoi mi-ai întins-o, şi stelele toate
S-au aprins rând pe rând şi-au clipit
Oglindite în ceea ce mi-ai dăruit:
O sticluţă cu tentă gălbuie, rotundă,
În care parfumul ghiceam că abundă.

— Dolce Vita de la Christian Dior.
Parfum viu, care strigă: „Mi-e dor!
Mi-e dor de bucuria veţii fericite,
Dulce viaţă în doi, suflete împletite!

Dopul părea un mic glob de cristal,
Iar cuvintele tale, spumă de val,
Dantelă de vrajă care s-a aprins,
Când micul flacon, surâzând, l-am deschis.

Şi-atunci, brusc, s-a revărsat bucuria.
Tânără, liberă, a ţâşnit armonia…
Aroma lemnului de trandafir,
Cu scorţişoară pe-aripi de zefir.
Încet, miresmele s-au prins într-un vals,
Cu note de floare şi lemn în balans.
Un grapefruit, o piersică şi o caisă
Cu trandafiri şi crini pe scenă deschisă
Au ieşit, fluturând, într-o feerie,
Văluri de senzuală magnolie.
Santal, cedru şi cocos li s-au alăturat
Şi-n ritmuri de vanilie au dansat
Pentru mine, când, sacru ritual,
Am încercat cu-un vârf de deget banal
Lichidul suav, purtător de miresme,
De multe şi noi, minunate fantasme.

Fantasme? Nu, totul era palpabil, real.
Aveam jăratec din belşug pentru cal,
Pentru impetuosul armăsar al iubirii,
Ce-ascultă legea firii, galopând cu mirii.

Eu mi-amintesc, îmi amintesc, fireşte,
Nimic în mine nu se îndoieşte
Că te iubeam atunci, în noiembrie,
Că ne iubeam, c-a fost o nuntă decembrie.
Că am avut un parfum ca inel de logodnă,
Că ne iubim şi-acum, deşi nu mai sunt blondă,
Că,-ntr-un noiembrie-al vieţii, port, în părul albit,
Parfum de cedru, de santal şi de vis împlinit.

3 noiembrie 2014

---

Concursul lui psi (dau parfum la schimb cu o poveste) – un concurs la care încă mai puteţi participa 🙂 – mi-a adus aminte de poezia asta, aşa că am transbordat-o aici.

---

Nu e mare lucru de capul poeziei, dar se potriveşte perfect cu tema Jocului Cuvintelor de săptămâna asta (Amintire dintr-o sticlă de parfum) aşa că o înscriu în tabel. 🙂

Versuri peste poză, despre poză (1)

clic pe poză ca să aflaţi de unde e

Viaţa ca un joc…

Neînvăţaţi, un joc ciudat
Jucăm noi doi de zile multe;
E jocu-n care ne-am legat
Un joc de suflete rotunde.

În jocul nostru, eşti stejar
Din codrul botezat „iubire”,
Und’ cresc şi eu din dor şi jar:
În jurul tău sunt muşchi subţire.

În jocul nostru, tu eşti zid;
Sub temelia ta de piatră
Am rădăcini şi te cuprind:
Sunt iedera ce te îmbracă.

În jocul nostru, tu eşti râu,
Urmându-ţi calea-nvolburată;
Nu ţin avântul tău în frâu –
Sunt roata morii ce te-aşteaptă.

În jocul nostru, tu eşti vânt,
Eu – trestia ce-n vânt se pleacă
Fără să cadă la pământ,
Ştiind că jocul nu e joacă.

25 iunie 1985

De dragoste

Grohăia-n mine o angoasă,
ca o blasfemie crasă,
grasă de prea multă ură,
ca un of de grof ce-njură,
uitând graţios a graseia
când îl roade patima,
rea ca un pantof prea strâmt,
ce nu-nţelege de cuvânt,
nu se lărgeşte, nu se-nmoaie,
chinuie oase, le-ncovoaie.

Ardea în mine, vâlvătaie,
teama că fugi, fată bălaie,
c-o să colinzi, ca un motan
de-angora cu dor de maidan,
din braţe-n braţe, jucăuşă,
în loc să-mi fii mie păpuşă,
ferită de-orice mâini străine,
trăind cu mine, pentru mine.

Ştiut-am dar că vreau, cumva,
s-ai ancoră în carnea mea.
Şi, în agora, în bloc de piatră
te-am dăltuit, încătuşată –
trup de femeie, contur lin
în mine, pietroi masculin,
cap plus un trup-donjon, în care
să mă iubeşti, fără scăpare,
până când piatra, groasă, lată,
va fi de vânturi măcinată.

---

• locul de baştină al imaginii – aici;
• linkuri către alte texte despre aceeaşi poză şi/sau conţinând aceleaşi 12 cuvinte evidenţiate -în tabelele lui Eddie.

De dragoste [nebună] – cu 12 cuvinte impuse

sursa

Îl simt în fiecare por,
Simt cum se plămădeşte-n mine.
Se spune că se cheamă dor,
Şi cred că-i poarta mea spre tine.

Cu el zbor ca o păpădie,
Călare parcă sunt pe vânt,
M-am smuls din rădăcini, din glie,
Ca para focului arzând.

Şi sunt potop de vâlvătăi,
Păstaie pentru vijelie,
Şi pot presa, spre ochii tăi,
Calupul meu de nebunie

Din cap pătrat şi părăsit
De logică şi de raţiune,
Dar poate aşa mai fericit,
Fiindcă eşti tot ce vede-n lume.

2 mai 2015

---

Vizitaţi tabelul duzinarilor – e gratis!

Dragostea (cu 12 cuvinte impuse)

fotografie preluată de aici

.

Din sufletul tău, tulburătoare,

pune stăpânire pe ţărm şi pe mare,

pe apa lacrimilor ce se evaporă

când lasă seninul în inimă ancoră,

pe binele lumii, pe rele cât munţii,

pe-a celorlalţi vrere, pe sudoarea frunţii,

pe aur şi smirnă, pe viaţă şi moarte,

fiindcă ea, dragostea, e esenţă – din toate.

19 iulie 2013

*
* * *
*

Aşa m-am jucat azi, din nou, cu o duzină de cuvinte. Ceilalţi jucăuşi sunt  în tabelul lui psi.

Vis

 

Am visat că telefonul

Mi-adusese vocea ta,

Că erai aici, aproape,

Şi că vocea-ţi mă chema.

 

Îmi spuneai că-i cald şi soare,

Că ne-aşteaptă alei şi străzi,

Că ne-aşteaptă şi copacii,

Mândri-n haine noi şi verzi.

 

Îmi zâmbea întreaga fire

Când spre tine am plecat.

Şi-acum încă mai zâmbeşte,

Însă eu… ştiu c-am visat!

 

16 aprilie 1978

• Despre vise am mai scris, mai demult, aici şi aici.
• Poezia de azi se încadrează printre psi-luneli, şi o înscriu, alături de cuvintele altora despre vise, în acest psi-tabel.
• Imaginea a fost preluată de aici.

GHEORGHE

… pe vremuri ne făceam cadou unul altuia poezii

.

Gândurile mele toate

Haină ţie îţi vor ţese,

Ele tot roind în juru-ţi,

Oră de-oră, tot mai dese.

Roiul lor, ce te cuprinde,

Gingaş vrea să te mângâie;

Haina lui s-o porţi într-una,

El de mine să-ţi tot spuie.

13 aprilie 1982

Dansând…

imagine preluată de aici

*

Mă vezi? Sunt eu, aici, văpaie dansând în calea vieţii tale,
Dar nu pe melodia tâmpă care-ţi înalţă osanale…
Dansând în ritm care se zbate, se simte, dar nu se aude,
Mă pierd, rotire-nvăpăiată, stropită fiind de… paparude.

Nu, nu mă vezi… ai pleoape grele, pe care dansu-mi nu le saltă,
E prea umilă mica-mi scenă pentru chemarea ta înaltă…
Te strigă vise aurite, femei ce trupuri îţi dedică…
Dansează sufletu-mi zadarnic, căci de dogoarea lui … ţi-e frică!

*

3 februarie 2013

*

Au mai psi-lunit: psi & comp., adică:

1.	carmen pricop	2.	anacondele
3.	cita	4.	dor
5.	Scorpio	6.	Dictatura Justitiei
7.	Abisuri	8.	almanahe
9.	La Fee	10.	lili3d
11.	verovers	12.	roxana
13.	Dia na	14.	cammely

Iar eu mi-am găsit timp pentru scris, dar, din păcate,  nu şi pentru citirea celor scrise de alţi participanţi la joc, motiv pentru care le cer scuze.