Tu eşti caiet, eu, scriitor

# joc de 12 [cuvinte impuse] #

de la ChatGPT

Tu eşti caiet, eu, scriitor –
Fin instrument printre unelte
Rudimentare, care vor
Să îţi pătrundă-n minte, zvelte
Sub strai de litere uşor
Stâlcite, dintr-un alfabet
Ce-i pe hârtie impostor,
Sub calpă mască de poet.

Fac eu, abilul caligraf,
Un palimpsest din foaia lor,
Punând asupră-i – epitaf
Prelins din tocu-mi vrăjitor –
Un exerciţiu de-ncântare
Scris, c-o cerneală fără seamăn
În scurta-ţi viaţă trecătoare,
De visul meu cu visu-ţi geamăn.

11.02.2005

---

Cuvintele impuse: cerneală, caiet, scris, litere, alfabet, instrument, hârtie, palimpsest, caligraf, unelte, exercițiu, scriitor.

Deşir delir, delir deşir

# joc de 12 [cuvinte impuse] #

Voit sau nu, vreo literă când schimb,
Din sori şi zori fac nori cât ai clipi.
Pe-un drum bizar, şerpuitor, mă plimb
Şi lumea pare dezmembrată a fi,
Doar mustul e tot gustul stors din vii,
Vis viu ce vin curând va deveni.
Şi mineritul pare nimerit,
Într-o adâncitură nesfârşit
Însemn, sau mai degrabă un îndemn
Prăfos, şi poate-ntrucâtva nedemn,
Spre aur pur, de ani nemăsluit,
De ere-n depărtare adâncit.
L-aş vrea în palme, lacom mângâiat,
Cu plecăciune veşnic venerat.
Dar schimb o literă şi aur fur
Din visul meu pierdut în clarobscur.
Fur fir, deşir.. Deşir pân’ la delir,
Schimb litere, cu zel, mai abitir.
Cu zel şi fără ţel, fac un compot,
Din orice ce pot, cum pot, din tot,
Compot din litere schimbate,
Compot din vise-ntretăiate…
Din salic pot să fac sălic,
Să beau rachiu, să tac chitic.
Dar nu, nu fac, şi nu, nu tac,
Delir deşir sub păru-mi sur,
În vise lepăd aur pur
Când iese abur din azur.

24.08.2024

---

Cuvintele impuse: adâncitură, depărtare, însemn, gustul, plecăciune, șerpuitor, mângâiat, nimerit, compot, salic, prăfos, dezmembrată.

Bagatele

# joc de 12 [cuvinte impuse bolduite] #

Am pus, într-o cutie de mult abandonată,
Visuri de fetişcană, mustind de ciocolată.
Erau în ciocolată alune doldora,
Şi mai avea şi lapte, şi ce dulce era!
Purta – anticipare! – căderea în extaz
La o simplă privire, cu zâmbet pe-alt obraz.
Şi-am pus, în trei flacoane, cu regularitate,
Speranţe, cu nădejdea c-or fi realitate
Sculptată cu presiune de mâna-mi hotărâtă
Să facă bani de aur din tablă ruginită.

Am regăsit cutia, şi orişice flacon ­–
Comori bine dosite sub lespezi de beton.
Epuizat e timpul când am crezut în ele
Prezentul, intrigat, le spune bagatele.
Şi las de astă dată să le-nghită nefiinţa,
Fapt ce nu îmi stârneşte regretul, suferinţa,
Ci-mi trece pe alături, de parcă nici n-a fost.
Am învăţat, cu timpul, ce are sau nu rost.

29.07.2024