Trăim sperând

23 iulie 2019
(pentru Jocul Cuvintelor nr. 222)

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.

10 Responses to Trăim sperând

  1. Suzana says:

    Este o speranta minunat materializata in versuri!
    In viata reala este mai greu de materializat, dar doar gandindu-ma la acel ‘4D’, speranta creste vertiginos! 🙂
    Draga Vero, iti spun noapte buna si zile frumoase si cu sperante implinite!

  2. Cita says:

    Când speranţa se destramă
    Şi te lasă pustiit
    Tu priveşte către soare
    Şi renaşte-n răsărit.
    Când durerea te doboară
    Şi ţi-e pasul ostenit
    Tu priveşte către stele
    Cum se-aprind în infinit.
    Când tristeţea te-nrobeşte
    Şi te-mpinge în păcat
    Tu priveşte către Domnul
    Şi te roagă ne`ncetat.
    Tu priveşte către ceruri
    Când simţi-vei că ţi-e greu,
    Mângâiat vei fi pe tâmple
    Doar de Bunul Dumnezeu.

    Alexandra Mihalache

    te salut cu drag sperand sa ne si vedem! 🙂

    • Vero says:

      „Credinţa ta te-a mântuit”. Credinţa sinceră e mai presus de speranţă.

      Cu drag te salut şi eu! Dar ca să ne vedem cred că ar trebui s-ajungi în Focşani. 🙂

  3. Carmen Pricop says:

    Trăim sperând că nu există moarte
    fiindcă gândul scris n-are apus.
    Prin el străbatem timpul și-l supunem (poate)…
    Cu modestia între paranteze-am spus! 😂

    • Carmen Pricop says:

      Lăsând deoparte autoironia din ultimul vers și trecând la lucruri serioase:

      Ascult la tine marea murmurând pe strune
      de gând izbind în țărmuri spre a deschide porți
      și-apoi în geana lor talazul să adune
      atâtea perle de lumină câte poți
      să le înșiri în vers sau în fantasme vii,
      ori în istorii hâtre prin care să ne fii
      speranță și oglindă de raze sidefii.🙂

    • Vero says:

      Aşa e, gândul scris n-are apus
      Dacă-n cuvinte trainice-a fost pus.
      Dar oare-l mai vedem, odată ce ne-am dus?

      • Carmen Pricop says:

        Eu cred că nu… Dar cine-s eu?
        Abia dezleg ce e mereu…
        De nu l-om mai vedea nicicând
        ne poartă-n el, firul de gând,
        și cât ne-or ști după cuvinte,
        chiar dacă nu ne-or ține minte,
        vom fi un piculeț mai mult
        decât un pumn sărac de lut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: