Versuri peste poză, oarecum despre poză (2) – Lumina plânge
8 ianuarie 2021 6 comentarii
Versuri din tinereţe – şi nu numai
8 ianuarie 2021 de Vero 6 comentarii
Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
S-au stins visurile, tuşă,
din toate-a rămas cenuşă;
în loc de Soare feeric
ne-au lăsat în întuneric.
Moare lumea, comandat;
a trăi e un păcat.
„Nu ne mai rabdă Pămîntul”,
ne zic ei – trăzni-i-ar Sfîntul!
Ca pe halbele de bere
aş vrea să-i văd acu’, vere:
reci, pe mese de marmură
şi plini de spume la gură!
Iar în jur, ca-ntr-un colind,
Omenirea dănţuind,
rîzînd fericită foarte
c-a scăpat de-o crudă moarte –
nu de virus şi vreun chin,
ci de moartea prin vaccin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da. Vaccinu-i dubios.
Iar lumea s-a întors pe dos.
Mulţi văd negru ce e alb,
Ce-i smolit le pare dalb,
Nu zăresc ce e flagrant,
Adoră ce e aberant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că lumea-i cu curu-n sus
vede cine n-a depus
armele şi luptă, frate,
pentru-adevăr şi dreptate!
Dar ne-au rupt, ne-au împărţit,
ne-au minţit, ne-au păcălit,
ne luptăm fraţi între noi
de parc-am ieşi eroi
din astă cruntă trădare
într-ale ţării vechi hotare.
De-om ceda la infamie,
de ruşine să ne fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i rău între hotare doar.
În toată lumea-i vai şi-amar. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hotare totuşi încă sînt
să-mpartă-n ţări acest Pămînt;
doar naţiile de-ar avea
curajul de-a se apăra
de propriii aşa-zişi „aleşi”
ce-au fost dintre scursuri culeşi
ca să-şi trădeze neam şi ţară.
Ah, soartă, cît eşti de amară!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Asociaţii de idei | VERONICISME