Delir cu lună (glosă)


unealta folosită pentru personalizarea pozei

Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Astrule orb, chemare tristă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Am lac de lacrimi în batistă,
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Mă cheamă… nu ştiu ce mă cheamă.
E dor, e vis, e nebunie?
În minte-mi intră fără teamă.
E-a lunii rază,-n agonie?
E o lumină surghiunită,
Prin neguri crâmpoţită-n şoapte,
Zdreanţă de zi nelegiuită
Cutreierând printre hârtoape?

O simt ca pe un soi de tropot,
E blasfemie şi sudalmă,
Şi-not în sunete de clopot,
Şi-apoi îmi plânge luna-n palmă.
Şi-mi este sete, şi mi-e foame,
Şi parca-aş vrea să muşc din lună,
Rup carne din ideograme,
Implor, cu lupii împreună.

Dar nimeni nu mă înţelege,
Mi-e vorba urlet frânt în şapte,
Lumina mi-e fărădelege,
Iar negura-i un fel de lapte
Supt dintr-un sân de piatră seacă
Care m-apasă peste pleoape.
Şi-apoi curg raze, mă atacă!
Să vină nori, luna să-ngroape!

Dar nori-s surzi, sau sunt cu lanţuri
Legaţi de chei de boltă-naltă.
Stau neclintiţi, ring pentru danţuri
Ce strâng belele laolaltă,
Închipuind cadrilul vieţii.
Şi văd nestingherita lună
Lucind şi-n faptul dimineţii.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!

Dar tot o văd, şi-aud şi vântul,
Şi-o clipă cred că el mă cheamă
Când îşi tot şuieră cuvântul
Foşnind prin galbena grozamă.
Dar n-a fost el. Râde şi pleacă.
Şi-mi lasă vocea-ţi de altistă
Sub soare-n amintiri să-mi zacă,
Astrule orb, chemare tristă.

E tristă, sau e nebunie,
Un balamuc de glasuri roşii,
Speranţă-ntr-o şarlatanie,
Un borş în care mor cocoşii?
Nu ştiu şi nici nu îmi mai pasă,
Căci iar vin nove la agape
Şi-mi creşte-n minte-o nebuloasă
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape.

Ce-s pleoapele şi la ce-s bune?
Când le cobor sub raze rele
Sub ele prind sclipiri nebune,
Şi-n irisuri am dans de iele
Ce sparg culoarea cu piciorul.
Verdele, sub căprui, rezistă,
Dar tropăie-ndrăcit soborul,
Am lac de lacrimi în batistă.

Mi-e verde-acum lumina lunii,
Iar bezna vrea să se-nroşească.
Nu, nu mă-nchideţi cu nebunii!
Raţiunea mea vrea să trăiască!
Da, am în ea un soi de tropot,
Şi-l caut cu priviri mioape,
Şi-apoi aleargă totu-n ropot…
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Departe-mi e ce-a fost aproape.
Am lac de lacrimi în batistă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Astrule orb, chemare tristă.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Să vină nori, luna să-ngroape!
Implor, cu lupii împreună,
Cutreierând printre hârtoape.

19 aprilie 2016


Am comis 😛  a doua glosă (prima e aici) ca să nu las neonorată provocarea la jocul în care şi-au înscris deja glosele psi şi olimpiana alma. 🙂

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

17 Responses to Delir cu lună (glosă)

  1. psi says:

    a meritat să te aștept
    dansând cu lupii îmrpreună
    și adormind ca un poet
    sub plete albe, ca de lună.

    amu serios, mi-a plăcut tare, tare mult joaca asta de glose. așa de mult că am zis că e cazul să trecem la ritmul antic, versuri safice și-un adonic, scriere în gând laconic. 😛

    • Vero says:

      Mă bucur (tare şi sincer) că ţi-a plăcut. D
      Dar, ar fi frumos să trecem la tot felul de astfel de jocuri – numa’ să nu aibă „termen de predare”! 🙂

      • psi says:

        facem sigur. eu așa zic: lucrăm pe stilistică, pe metrica poeziei, pe șuruburi de-astea, iambi și trohei, evident fără termen de livrare și fără limită de inspirațiune. de câștigat vom câștiga în stil, în apetență… 🙂 și mai avem o restanță la clubul de lectură al poveștilor fantasy începute de noi (pe modelul sanderson)… dar ne ocupăm, promit. 🙂

  2. Pingback: Ce fac eu în loc să traduc? | VERONICISME

  3. alma nahe says:

    Veronică, fată dragă,
    astăzi glosa eu ți-o cânt,
    însă-s tristă că, neghioabă,
    lumea are mult… pământ.

    Ce bine că ne-am prins în jocul ăsta! :)) Abia aștept să scriem și să ne citim în kilometrul ăla antic.

    • Vero says:

      😀
      În kilometru antic ar trebui să scriu o odă pentru Grişka 😀
      Da-ntâi trebuie să mă lămuresc, că am văzut/auzit io cum sună, da’ cred c-ar trebui să ştiu exact cum se… măsoară 🙂

  4. Cita says:

    Mai are omul nevoie si de-o relaxare! Si, daca nu poti pleca in vacanta… o iei cu… gandul in ritmul…antic! 🙂
    Dar catamai glossa si ce frumoasa e… de parca nu aveai nimic altceva de facut! Nu-i asa? 🙂

    • Vero says:

      🙂
      Ai dreptate cu relaxarea.

      Poezia mi-a ieşit destul de repede (a fost aproape ca şi cum mi-ar fi dictat-o cineva), deşi am început fără să ştiu exact ce vreau să scriu, dar fost cu pauză, pe la a 6-a strofă am adormit (pe fotoliul meu destul de confortabil) pentru vreo 2 ore (3 noaptea-5 dimineaţa) după care mi-am continuat somnul în pat şi poezia după ce mi-am halit micul dejun.
      Am mai pigulit-o pe urmă, drept este, am mai schimbat câte un cuvinţel chiar şi după ce am pus-o pe blog şi au apărut primii cititori.
      Dar uneori e ca şi cum n-aş gândi eu, ca şi cum mi-ar veni de undeva cuvintele. Presupun că ni se întâmplă tuturor.

  5. Pingback: Utilitatea jocurilor tâmpiţele din trena feisbucului | verojurnal

  6. Pingback: Dor | Micile Mizerii

  7. Pingback: Totul într-un singur loc | VERONICISME

  8. Pingback: Jucărele | verojurnal

  9. Pingback: Mai bine pozez motanul! | ropot de secunde...

  10. Pingback: O porţie de matildină şi una de matildeală | ropot de secunde...

  11. pisssica says:

    A republicat asta pe REBLOG.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: