Delir cu lună (glosă)

Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Astrule orb, chemare tristă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Am lac de lacrimi în batistă,
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Mă cheamă… nu ştiu ce mă cheamă.
E dor, e vis, e nebunie?
În minte-mi intră fără teamă.
E-a lunii rază,-n agonie?
E o lumină surghiunită,
Prin neguri crâmpoţită-n şoapte,
Zdreanţă de zi nelegiuită
Cutreierând printre hârtoape?

O simt ca pe un soi de tropot,
E blasfemie şi sudalmă,
Şi-not în sunete de clopot,
Şi-apoi îmi plânge luna-n palmă.
Şi-mi este sete, şi mi-e foame,
Şi parca-aş vrea să muşc din lună,
Rup carne din ideograme,
Implor, cu lupii împreună.

Dar nimeni nu mă înţelege,
Mi-e vorba urlet frânt în şapte,
Lumina mi-e fărădelege,
Iar negura-i un fel de lapte
Supt dintr-un sân de piatră seacă
Care m-apasă peste pleoape.
Şi-apoi curg raze, mă atacă!
Să vină nori, luna să-ngroape!

Dar nori-s surzi, sau sunt cu lanţuri
Legaţi de chei de boltă-naltă.
Stau neclintiţi, ring pentru danţuri
Ce strâng belele laolaltă,
Închipuind cadrilul vieţii.
Şi văd nestingherita lună
Lucind şi-n faptul dimineţii.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!

Dar tot o văd, şi-aud şi vântul,
Şi-o clipă cred că el mă cheamă
Când îşi tot şuieră cuvântul
Foşnind prin galbena grozamă.
Dar n-a fost el. Râde şi pleacă.
Şi-mi lasă vocea-ţi de altistă
Sub soare-n amintiri să-mi zacă,
Astrule orb, chemare tristă.

E tristă, sau e nebunie,
Un balamuc de glasuri roşii,
Speranţă-ntr-o şarlatanie,
Un borş în care mor cocoşii?
Nu ştiu şi nici nu îmi mai pasă,
Căci iar vin nove la agape
Şi-mi creşte-n minte-o nebuloasă
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape.

Ce-s pleoapele şi la ce-s bune?
Când le cobor sub raze rele
Sub ele prind sclipiri nebune,
Şi-n irisuri am dans de iele
Ce sparg culoarea cu piciorul.
Verdele, sub căprui, rezistă,
Dar tropăie-ndrăcit soborul,
Am lac de lacrimi în batistă.

Mi-e verde-acum lumina lunii,
Iar bezna vrea să se-nroşească.
Nu, nu mă-nchideţi cu nebunii!
Raţiunea mea vrea să trăiască!
Da, am în ea un soi de tropot,
Şi-l caut cu priviri mioape,
Şi-apoi aleargă totu-n ropot…
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Departe-mi e ce-a fost aproape.
Am lac de lacrimi în batistă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Astrule orb, chemare tristă.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Să vină nori, luna să-ngroape!
Implor, cu lupii împreună,
Cutreierând printre hârtoape.

19 aprilie 2016

---

Am comis 😛  a doua glosă (prima e aici) ca să nu las neonorată provocarea la jocul în care şi-au înscris deja glosele psi şi olimpiana alma. 🙂

Să nu mă laşi [să mă întorc]

Foto: Samsara

.

Să nu mă laşi să mă întorc,

Să plec de pe meleagu-n care

Ai strâns lumina, şi căldura,

Şi vraja razelor de soare.

 .

Să nu mă laşi să fug departe

De colţul tău senin de cer,

Cu stele licărind în noapte,

Cu-a lunii rază alb străjer.

.

Să nu mă laşi să caut ceaţa,

Sau să mă-ntorc în neguri sumbre,

Să nu-mi dai cheia de la poarta

Ce-ascunde rătăciri şi umbre.

 .

Să nu mă laşi să plec de lângă

Copaci cu frunze verzi şi muguri;

Opreşte-mă aici, în lumea

Unde-s copii, şi flori, şi fluturi.

 .

1981

.

Am remodelat puţin poezia (primele două versuri erau, iniţial: „Să nu mă laşi să plec în lume,/Departe de meleagu-n care”) ca să se apropie ceva mai mult de tema „femeia întoarsă” pe care au abordat-o azi psi şi toţi ceilalţi amatori de psi-luneli înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

Luna şi… baia de coadă

 fotografia motanului Grişka

A căzut luna în apă!
Sare cineva s-o scoată?
Aş sări eu, fără frică,
Dacă nu aş fi… pisică!

Apa mi-e duşman de moarte
Dar să n-am de whiskas parte
Dacă vă mint cu ceva
Când spun că-mi ţin coada-n ea!

Îmi spăl coada zi de zi:
Pun vârfu-n castron, aci,
Şi ling apa de pe el
Bucuros şi cu mult zel!

Traducere – Cântecul lui Katniss pentru Rue

Foto: Samsara

În inima luncii, sub salcia deasă,
E patul de iarbă, e perna frunzoasă.
Pe ea culc-obrazul şi pleoapele-nchide.
O să fie soare când le vei deschide.
.
Aici ţi-e-adăpostul, aici e căldură,
Aici margarete te apăr’ de ură.
Aici vise dulci dimineaţa-mplineşte,
Aici al meu suflet oricând te-ndrăgeşte.
.
În inima luncii, de lume ascunse,
Sunt raze de lună şi mantii de frunze.
Tu uită durerea, necazuri aruncă;
În zori dispărea-vor cu toate din luncă.
.
Aici ţi-e-adăpostul, aici e căldură,
Aici margarete te apăr’ de ură.
Aici vise dulci dimineaţa-mplineşte,
Aici al meu suflet oricând te-ndrăgeşte.

din
Jocurile foamei (The Hunger Games) de Suzanne Collins
NEMIRA, aprilie 2009

.

.

Redistribuire 🙂
Azi, 16 ianuarie 2012, cântecul lui Katniss merge la Life in Pictures
şi
răspunde în acelaşi timp a doua provocare din acest an a „clubului psi”, pentru că în momentul de faţă e cea mai reuşită traducere a unui cântec dintre cele pe care le-am făcut vrând-nevrând, fiindcă sunt incluse în diverse romane (mai găsiţi pe acest blog şi traducerea „Copacului Spânzuratului” din Revolta şi a rap-ului lui Sushi K din SnowCrash).
La aceeaşi provocare au mai răspuns: psi, redsky, blueriver, virusache, cita şi iar cita, almanahe, scorpio, dagatha, abisuri, dictaturajustiţiei

Luna (I)

fotografie preluată de la Vânătorul de Gânduri

.

O lumină roşiatică apare

Strălucind pe-ntunecata zare:

E doamna nopţi,-n raze veşmântată;

Porneşte-mpărăţia să-şi străbată

Privind prin nori la marea înspumată

Ce îşi ridică oştile de valuri

Izbindu-le cu furie de maluri.

.

Şi luna calea îşi continuă acum;

De veacuri tot străbate-acelaşi drum

Întunecat, deşi-i strălucitor,

Ades acoperit cu-un văl de nor.

Ea – astrul nopţii – alte veacuri va trăi;

Cât ţine veşnicia pe acelaşi drum se va roti.

1969 

.

Are lipsuri, dar e prima mea poezie dintre cele păstrate, scrisă când aveam 12 ani.
Pentru mine are… valoare sentimentală 🙂

.

Miresmele de Lună şi-au găsit locul, ca temă propusă de Lili, în şiragul Poveştilor Parfumate ale Mirelei.
Parfumul se revarsă şi dinspre Gina, Daurel, Sara, LunaPătrată, dictaturajustiţiei

Şi dacă… (parodie)

 

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca să ştii că minte n-am

Şi că vorbesc în dodii.

.

Şi dacă stele bat în lac,

Adâncu-i luminându-l,

E ca să ştii c-am mâţa-n sac

Şi-mi umblă razna gândul.

.

Şi dacă norii deşi se duc

Şi iese-n luciu luna,

E ca să pot să urc în nuc

Dacă se-ngroaşă gluma.

probabil 1973

Luna (II)

fotografie distribuită prin e-mail

Spun bătrânii cum că luna

Văpaie e, ţâşnind din mare,

Ca luminând, rotundă, bolta,

Să umble-ncet din zare-n zare.

*

Azvârle suliţi argintate

Ce-aştern pe mări cărare albă,

În întuneric adulată

De stele răsfirate-n salbă.

*

Creste de valuri înspumate

Scaldă-n lumina ei, treptat.

Zâmbeşte-aprins, lucind în noapte.

E jar pe cerul înstelat.

19 iulie 1973

.

Miresmele de Lună şi-au găsit locul, ca temă propusă de Lili, în şiragul Poveştilor Parfumate ale Mirelei.

---

11.11.2015

Poezia se potriveşte cu tema propusă de Eddie, „un surâs în noapte”. De aceea o voi înscrie în tabelul celei de a 60 ediţii (din sezonul 2 🙂 ) a jocului cuvintelor.