Duzina de cuvinte: Despre iubirea străpunsă a unui îndrăgostit cu har
1 decembrie 2012 25 comentarii
.
Pe-un palimpsest mototolit, abandonat lângă pahar,
Am scris cu sânge peste lacrimi, ca un îndrăgostit cu har.
Iubirea mea a dat în clocot, apoi s-a revărsat, pesemne
Spre-o lesnicioasă îndreptare vrând inima să ţi-o îndemne –
Pentru că azi am trebuinţă să îmi răspunzi la dor cu dor,
Ca o reacţie deplină la un poem răscolitor.
Dar tu eşti, din păcate, rebus plin de cuvinte neştiute,
Eşti neatingerea ce doare, eşti adăpost pentru nevrute.
Eşti verticalitate care nu se mlădie, nu se frânge,
Eşti o indiferenţă rece, ce hâd iubirea mi-o străpunge.
1 decembrie 2012
.
Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat psi şi duzinarii înscrişi de bună voie şi nesiliţi de nimeni în tabelul ei.
Pingback: Duzina de cuvinte-Zece | Cățărătorii
asta numeşti tu nu am vrut să scriu, vero? 😀
sincer, îmi place ce-ţi iese când nu vrei să scrii!
ApreciazăApreciază
😳 Mă bucur sincer că-ţi place, psi!
Dar, ca să respectăm adevărul istoric/cronologic, nu mi-a ieşit când n-am vrut să scriu, ci după ce m-am răzgândit, şi am vrut să scriu! 😆 Pesemne că o muză supărată s-a străduit din răsputeri să-mi arate ce pierd ignorând-o! 😆
ApreciazăApreciază
şi mie mi se întâmplă aşa, dovadă că au şi cuvintele personalitatea lor! 😀
ApreciazăApreciază
Da, uneori cred că o au! 🙂
ApreciazăApreciază
aşa ce-mi place când îţi dau muzele peste bot! 😆
de-acord cu pisica şi cu restul! poemele tale sunt pe acelaşi picior..de fapt, nu…sunt pe celălalt picior, pe primul e SF-ul!
ApreciazăApreciază
Muzele nu-mi dau numai peste bot, îmi dau şi peste tastatură! 😀 S-ar părea că muza Grişka tocmai a tras concluzia că tastatura e o pernă pentru pisici – evident perna ideală! 😆
ApreciazăApreciază
Mă chinui de câteva minute să ies din muţenie şi să scriu ceva inteligent, dar nu-i nimic de adăugat. Palimpsestul e perfect, iar eu aplaud. 🙂
Mulţumesc pentru gândurile bune! M-au făcut să mă simt acasă şi când nu eram…
ApreciazăApreciază
Iar eu mulţumesc pentru aplauze 🙂
ApreciazăApreciază
Muza a fost de milioane … sau mai degraba scriitoarea. Super poezioara.
ApreciazăApreciază
😳
Mulţumesc, spun, într-un glas, muza şi scriitoarea 🙂
ApreciazăApreciază
muza nu spune miau de obicei? azi vorbeşte… româneşte? 😀
ApreciazăApreciază
Chiar dacă miaună, eu traduc… Deformaţie profesională! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Fericirea de a iubi… | Raftul cu gânduri
:)) Exact! Eu am observat ca atunci cand esti pe fuga faci niste chestii treburi foarte tari. :)) Place, place.
ApreciazăApreciază
Mda, s-ar părea că altfel nu prea reuşesc să mă… mobilizez 🙂
Şi-mi place că-ţi place! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Verticalitate | Dictatura justitiei
Pingback: Pe semne, trebuinţă | Almanahe
talentato ! 😆
îţi curg cuvintele , felicitări!
ApreciazăApreciază
😳 😆
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Sunt mută de admirație.
ApreciazăApreciază
😳
ApreciazăApreciază
Pingback: Către domnul Super Blog – scrisoare deschisă | ropot de secunde...
Reblogged this on VERONICISME and commented:
Uneori îmi iese câte-o poezie (scrisă aiurea, fără să exprime sentimente reale) care se-ntâmplă să-mi placă. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Mi-a trăsnit o idee | ropot de secunde...