Copacii

Foto:  Samsara

.

Se închircesc sub arşiţă copacii

Şi – palidă – îşi scuipă frunza-n praf.

E scumpă apa, sunt săraci săracii

Şi sunt hulpavi bogaţii puşi pe jaf.

.

Noroc că roua, cea subvenţionată,

Mai pică pe ici-colo, când şi când;

Noroc că, în pădurea democrată,

Urlă copacii – liberi la cuvânt.

.

Noroc că pot copacii să renunţe

La rădăcina ce li s-a impus,

Urmând s-aştepte să li se anunţe

C-au fost admişi în Codrul de Apus...

.

Noroc că-i lasă Legea să tot crească,

Să facă umbră altora – mai mici! -,

De umbra celor nalţi să se ferească

Bătându-se pe posturi de furnici.

.

Trag seva pentru alţii ei, copacii,

Cei fără capital stocat din jaf.

Se închircesc sub datorii săracii

Şi – searbădă – îşi scuipă viaţa-n praf!

mai 1992

*  *  *

Poezia e inclusă în „Revelion cu scăunel şi pisică”, una dintre cele 16 povestiri care alcătuiesc volumul Floarea de Loldilal (clic pe poză pentru detalii).