Iubesc orice te-apropie de mine…
Stereogramă de pe coperta Revistei Misterelor
.
Ce mult te-am iubit!
E greu de crezut?
Mi-e ciudă c-am pornit
Un joc necunoscut!
La tine am vrut,
Tare-am vrut să renunţ;
Tot ce-am gândit şi-am făcut
Era fără rost. Mă asculţi?
Am gândul plin de tine,
Mereu, fără răgaz;
Iubesc orice te-apropie de mine:
Un gest, o vorbă bună, un necaz.
Bine ar doar al meu dac-ai fi!
Iubesc orice m-apropie de tine,
Te-am iubit, te iubesc… Oare ştii?
Ce mult te iubesc!
E greu de crezut?
Mi-e greu să sfârşesc
Un joc început!
La tine aş vrea,
Tare-aş vrea să renunţ;
Tot ce-aş încerca
E zadarnic. Mă asculţi?
Iubesc orice te-apropie de mine:
Un gest, o vorbă bună, un necaz.
Bat aripi – gânduri zboară către tine;
E greu să lupt c-un dor, fără răgaz!
Si lacrimi vreau durerea să-mi aline…
Cu ele peste foc torn însă… gaz!
22 mai 1976
. . . . . . . . . .
45.700000
27.179722
Stereogramă de pe coperta Revistei Misterelor
VeroVers 
Pingback: Hunger…. | androxa
Vero, mă faci să zâmbesc cu nostalgie… 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu mi-am recitit poezia tot cu un zâmbet nostalgic… 🙂
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
hmmm… dacă e luni e poezie la vero şi nu oricare! frumos acrostih! îmi amintesc că mă tentaseră şi pe mine într-o vreme, tare mult pentru că se scriu ceva mai greu, cam ca duzinele noastre pe care tu le concentrezi atât de frumos.
şi parafrazându-te spun că iubesc cuvintele care ne apropie şi desigur pe motanul grişka!
ApreciazăApreciază
Avem în comun dragostea pentru cuvinte şi pentu pisici – şi asta ne apropie 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: aproape | psipsina
Pingback: Aproape… | Mustăţi lungi, gheare lungi
heheee, cand iubeai tu, eu deabia mergeam la scoala… si il iubeam si eu pe Robert 🙂
ApreciazăApreciază
Trebuie să fi fost frumos… Prima ta iubire – sau avanpremiera ei 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Do not follow… | androxa
Pingback: Carmen Sima | Blog » Blog Archive » aproape
In’76, trecusem deja de convalescenta primei afectiuni, din cauze de iubire 😉
ApreciazăApreciază
La mine a fost o boală mai lungă, cu recidive… 😉 Dar când mi-a trecut, în sfârşit, s-a stins ca un foc de paie 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Provocare-Aproape | Cataratorii
Mai esti indragostita ? 🙂
ApreciazăApreciază
Bineînţeles – dacă nu mă uit în oglindă şi dacă-nchid ochii, ca să nu văd că mi-a-mbătrânit bărbatul, mă simt ca-n luna de miere 🙂
ApreciazăApreciază
Fara cuvinte… 🙂
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Puterea Dragostei… | lunapatrata
Pingback: Doom…. | androxa
Pingback: It doesnt interest me… | androxa
Pingback: Sfârşit de iunie | Ioan Usca
Pingback: Inocentul – 3 | Ilarie
Pingback: O zi la film: Cinema City « Clipe de Cluj
Pingback: In cat timp DNA va cere scuze Elenei Udrea? | Hai ca se poate!
Pingback: Samovar | Caius
Pingback: Miercurea fara cuvinte – Sa ne iubim! | lunapatrata
Pingback: Miercurea fără cuvinte. La mulţi ani, Snejinka! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ce-am mai blogărit – 4 | VERONICISME
Pingback: Laura Biagiotti: Venezia 2011 « Mirela Pete. Blog
Pingback: Despre marea mea, despre marea ta! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Târgul Moşilor. Poveşti de Bucureşti 4 « Clipe de Cluj
Pingback: Sunt câţiva | Teo Negură
Pingback: aproape
Pingback: aproape | psi-words
Pingback: Sastisire | ropot de secunde...
Pingback: Asociaţie de idei (de la ale altora către ale mele) -2 | VERONICISME