“Dansul stropilor de ploaie,
Varsă peste noi şiroaie,”
Se transformă în noroaie, uneori însă dansul lor e binecuvântare. Îmi spunea cineva că atunci când iei o decizie și ploua înseamnă că decizia ta a primit binecuvântarea…
Nu ştiam de buimaci, i-am căutat acum şi am dat de continuarea poeziei în versiunea ta – mi-a plăcut foarte mult, am votat-o
Oricum, poeziile mele sunt vechi şi inegale ca valoare… Acum prefer proza – şi traduc versuri fiindcă n-am încotro
Pingback: Tot de-ale mele, pe ziua de azi (5) | VERONICISME
Pingback: Miercuri PA! | Cristian Dima
Pingback: Circ si ticalosie marca Basescu Traian la Televiziunea Romana | Hai ca se poate!
Pingback: Zmeul abătut « Ioan Usca
Pingback: Gânduri la tinereţe despre bătrâneţe | Gabriela Elena
Pingback: Vamesi romani, nu aveti voie sa va imbogatiti din contrabanda, Basescu nu suporta competitia
Pingback: Broaştele ninja | Un blog cu năbădăi
“Dansul stropilor de ploaie -,
Lacrimi mari din ochi de zei!
Dar amarul stors din ei
Tot pe noi ne încovoaie!”
Imi place…
Mă bucur – înseamnă că nu m-am ostenit degeaba să-mi transcriu versurile în format electronic
Pingback: Primii pași | Cristian Dima
Pingback: Cu Naşul la psihiatru – în varianta CFR | Blogul lui Teo Negură
Pingback: Ii rog pe vamesii romani sa nu se mai imbogateasca din contrabanda, Basescu nu suporta concurenta | Hai ca se poate!
“Dansul stropilor de ploaie,
Varsă peste noi şiroaie,”
Se transformă în noroaie, uneori însă dansul lor e binecuvântare. Îmi spunea cineva că atunci când iei o decizie și ploua înseamnă că decizia ta a primit binecuvântarea…
Ai dreptate, dar eu am scris poezia când aveam 17 ani şi eram întoarsă pe dos! Aşa că n-am văzut decât “partea întunecată”
naaaa… a fost deja vv+ul şi a spus care e şi strofa mea preferată. ar fi trebuit să participi la poezia de la buimaci, vero…
Nu ştiam de buimaci, i-am căutat acum şi am dat de continuarea poeziei în versiunea ta – mi-a plăcut foarte mult, am votat-o
Oricum, poeziile mele sunt vechi şi inegale ca valoare… Acum prefer proza – şi traduc versuri fiindcă n-am încotro
Pingback: Poveste de vis (23) | Blogul lui Teo Negură
Pingback: Vorbesc şi eu despre ziua despre care vorbesc toţi acum | Gabriela Elena
Pingback: Despre ce contează. Sau nu… | Blogul lui Teo Negură
Pingback: Ploaia – trei stopi răzleţi | VeroVers