Cuvintele-s sărace…
.
Da, ştiu, cuvintele-s sărace, dacă vrei să spui ce simţi
Şi-adevărul în cuvinte de-l transformi, adesea minţi…
.
Ce-aş putea să-ţi spun acuma? Că îmi eşti ca şi o mamă?
Că de nu ai fi, pe lume aş păşi ca-n vis, cu teamă?
Că îţi port recunoştinţă pentru tot ce tu mi-ai dat?
Că în sufletu-mi ai locu-ţi pe vecie rezervat?
E puţin, şi nici nu sună cum vibrează gândul meu
Când se-apropie de-altarul unde tu veghezi ca zeu.
.
Ce îţi doresc? Doar flori, senin şi soare,
Muguri deschişi şi râs de sărbătoare.
E doar un strop din ce adun în gând
Şi nu pot revărsa într-un cuvânt.
.
Dar îţi promit că, dacă reuşesc
Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,
Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,
Palate, turle, temple şi statui;
Şi îţi aduc ofrandă la picioare
Silabe-n ţesături de vânt din soare.
.
6 aprilie 1975
45.700000
27.179722
Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Pingback: Golul de la ora opt | VERONICISME
Pingback: Ca să-mi fac… două damblale | ropot de secunde...
A republicat asta pe verojurnal și a comentat:
Adevăratul nume al mătuşii mele era Olga. Pe 11 iulie îşi sărbătorea onomastica. Cu o zi înaintea onomasticii mele.
Dar asta e o poezie pe care i-am dăruit-o la o aniversare.
(Am descoperit la o vârstă destul de fragedă că e avantajos să dăruieşti poezii. Nu costă nimic, iar femeile din familie se topesc de încântare.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: De la dreapta la stânga | VERONICISME
Pingback: Asemănare nedorită | VERONICISME
Mişcătoare poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bine dacă lasă impresia asta. Mişcătoare am vrut să fie. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană