Cuvintele-s sărace…

 

.

Da, ştiu, cuvintele-s sărace, dacă vrei să spui ce simţi

Şi-adevărul în cuvinte de-l transformi, adesea minţi…

 .

Ce-aş putea să-ţi spun acuma? Că îmi eşti ca şi o mamă?

Că de nu ai fi, pe lume aş păşi ca-n vis, cu teamă?

Că îţi port recunoştinţă pentru tot ce tu mi-ai dat?

Că în sufletu-mi ai locu-ţi pe vecie rezervat?

E puţin, şi nici nu sună cum vibrează gândul meu

Când se-apropie de-altarul unde tu veghezi ca zeu.

 .

Ce îţi doresc? Doar flori, senin şi soare,

Muguri deschişi şi râs de sărbătoare.

E doar un strop din ce adun în gând

Şi nu pot revărsa într-un cuvânt.

 .

Dar îţi promit că, dacă reuşesc

Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,

Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,

Palate, turle, temple şi statui;

Şi îţi aduc ofrandă la picioare

Silabe-n ţesături de vânt din soare.

 .

6 aprilie 1975

pentru mătuşa Pia

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.

7 Responses to Cuvintele-s sărace…

  1. Pingback: Golul de la ora opt | VERONICISME

  2. Pingback: Ca să-mi fac… două damblale | ropot de secunde...

  3. Vero says:

    A republicat asta pe verojurnal și a comentat:
    Adevăratul nume al mătuşii mele era Olga. Pe 11 iulie îşi sărbătorea onomastica. Cu o zi înaintea onomasticii mele.
    Dar asta e o poezie pe care i-am dăruit-o la o aniversare.
    (Am descoperit la o vârstă destul de fragedă că e avantajos să dăruieşti poezii. Nu costă nimic, iar femeile din familie se topesc de încântare.)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: De la dreapta la stânga | VERONICISME

  5. Pingback: Asemănare nedorită | VERONICISME

  6. Drugwash says:

    Mişcătoare poezie!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.