Rime de porţelan

🙂

Cu zâmbete de porţelan

printre musteţe, se răsfaţă

psi, tolănită pe divan,

torcându-şi dragostea de-o viaţă.

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

În noaptea cea de porţelan,

stiloul l-a lăsat acasă,

şi iat-o, iat-o în prim plan,

sărbătorind aici, la masă!

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

29 august 2012

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Nicio urare, numai zâmbete, deja de opal! 🙂

Sonet (pentru bunica)

Cu bunica în Herăstrău, pe vremea când se numea „Parcul Stalin”

.

Ştiu, e un proverb străbun:

„Dacă n-ai bătrâni, să-i cumperi!”

Iar de-i ai, nu sta în cumpeni,

Fă-le traiul cât mai bun!

 .

Eu n-am făcut aşa dintotdeauna,

Nici de acum n-o face-voi mereu;

Aşa e „soiul rău”, se schimbă greu.

Însă, te rog, mă iartă tu acuma.

 .

De patru ori ai douăzeci de ani

Şi încă unul azi li se adună.

Mă iartă, să-ţi pot spune „La mulţi ani!”,

 .

Să pot visa, zâmbind, în nopţi cu lună,

Nu c-am găsit mormane-ntregi de bani,

Ci că tu râzi, bunica mea cea bună!

 .

29 iunie 1976

.

Bunica (trecută în nefiinţă acum aproape 31 de ani) era născută pe 29 iunie. Am mai scris pentru ea încă două poezii (aici şi aici). Cea de mai sus merge şi la Life in pictures.

Soare

Foto: Alex Mazilu

O boare de-aur cald mă înconjoară,

Surâsul de pe buze mi-l răsfaţă;

E sărutarea soarelui, uşoară,

E-a lui căldură ce mă ia în braţă.

 .

Lumina dulce-n văl mă înfăşoară,

Mi-nchide ochii cu atingeri line,

Şi-un lung fior plăcut mă înfioară…

E vară, soare, cald, şi-atât de bine!

august 1974 – februarie 1975

.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .

Soarele zilei de azi e torid; căldura care mă răsfaţă acum, de ziua mea, e a prietenilor mei din blogosferă – şi a tuturor celor care mi-au urat şi îmi vor mai ura azi „la mulţi ani”!

Cuvintele-s sărace…

 

.

Da, ştiu, cuvintele-s sărace, dacă vrei să spui ce simţi

Şi-adevărul în cuvinte de-l transformi, adesea minţi…

 .

Ce-aş putea să-ţi spun acuma? Că îmi eşti ca şi o mamă?

Că de nu ai fi, pe lume aş păşi ca-n vis, cu teamă?

Că îţi port recunoştinţă pentru tot ce tu mi-ai dat?

Că în sufletu-mi ai locu-ţi pe vecie rezervat?

E puţin, şi nici nu sună cum vibrează gândul meu

Când se-apropie de-altarul unde tu veghezi ca zeu.

 .

Ce îţi doresc? Doar flori, senin şi soare,

Muguri deschişi şi râs de sărbătoare.

E doar un strop din ce adun în gând

Şi nu pot revărsa într-un cuvânt.

 .

Dar îţi promit că, dacă reuşesc

Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,

Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,

Palate, turle, temple şi statui;

Şi îţi aduc ofrandă la picioare

Silabe-n ţesături de vânt din soare.

 .

6 aprilie 1975

pentru mătuşa Pia