Bunica… şi pisica :)

În loc de motto:

E-o hoaşcă mică, cocârjată,

Dar umblă noaptea ca turbată;

Când nu te-aştepţi auzi că urlă

La lună dintr-un vârf de turlă

Şi-i râd gingiile pustii

Când se burzuluiesc stihii,

Căci ea le are dragi pe toate –

Le e bunică, i-s nepoate!!!

Iubeşte arşiţa şi gerul,

Cel fulger de sfâşie cerul,

Oceanul crâncen în furtună,

Cel vârcolac hulpav de lună…

Stă cu stafiile de vorbă

Iar pentru demoni fierbe ciorbă.

Cine e ea? Şi cum o cheamă?

Rostiţi-i numele cu teamă

Dacă i-l veţi afla vreodată…

E o bunică blestemată!

Slută ca talpa iadului,

Cică e soacra dracului!!!

Când este negru ceru-înalt,

Şi-ndeasă vrăjile-n asfalt;

Bea sânge cald în nopţi pustii;

Şi fură, zice-se, copii.

Însă îi e grozav de frică

De tot ce e neam de pisică.

Aşa că ţineţi mâţe-n casă

S-alunge baba urduroasă!

.23 mai 2012.

coperta romanului Vânzoleli Nocturne, care mi-a dat ideea babei noctambule 🙂

.

Despre cîte o bunică sau alta au mai scris psi şi amatorii de luneli 🙂 din tabelul ei. Şi eu, mai demult, aici şi aici.

%d blogeri au apreciat: