Ceaţa

Foto: Alice Drogoreanu

Albă ceaţă, ceaţă deasă,

Vezi cum cade, cum se lasă,

Colo-n zare,-ndepărtare,

Ceaţa albă peste mare?

*

Se ridică şi se lasă

– Văluri albe de mireasă –

Ceaţa albă peste stânci,

Peste apele adânci…

*

Iar când ceaţa urcă-n sus

Tu-ţi iei barca şi te-ai dus.

Şi apoi, când eşti departe,

Cade ceaţa, ne desparte.

*

Eu zăresc în depărtare

Numai ceaţa peste mare –

Văluri albe de mireasă

Peste apa-ntunecoasă.

*

Ia-mă-n barca ta odată,

Într-o noapte fermecată

Când se urcă ceaţa-n sus –

Să nu fii tot singur dus.

*

Du-mă peste ape-adânci,

Peste valuri, printre stânci;

Ceaţa albă, de se lasă,

Îmi va fi văl de mireasă!

20 iulie 1977

Marea

Foto: Alex Mazilu

Albastră şi atât de-ntinsă!

Mai albastră decât cerul, mai aproape decât el;

Ades de spume albe ninsă –

Creste de valuri cu sclipiri de ghiocel.

.

Tunet înăbuşit în depărtare,

Muget de bour neliniştit;

Glas aspru, ce totuşi e o chemare;

Tumult de viaţă neostoit.

20 iulie 1973

Luna (I)

fotografie preluată de la Vânătorul de Gânduri

.

O lumină roşiatică apare

Strălucind pe-ntunecata zare:

E doamna nopţi,-n raze veşmântată;

Porneşte-mpărăţia să-şi străbată

Privind prin nori la marea înspumată

Ce îşi ridică oştile de valuri

Izbindu-le cu furie de maluri.

.

Şi luna calea îşi continuă acum;

De veacuri tot străbate-acelaşi drum

Întunecat, deşi-i strălucitor,

Ades acoperit cu-un văl de nor.

Ea – astrul nopţii – alte veacuri va trăi;

Cât ţine veşnicia pe acelaşi drum se va roti.

1969 

.

Are lipsuri, dar e prima mea poezie dintre cele păstrate, scrisă când aveam 12 ani.
Pentru mine are… valoare sentimentală 🙂

.

Miresmele de Lună şi-au găsit locul, ca temă propusă de Lili, în şiragul Poveştilor Parfumate ale Mirelei.
Parfumul se revarsă şi dinspre Gina, Daurel, Sara, LunaPătrată, dictaturajustiţiei

Luna (II)

fotografie distribuită prin e-mail

Spun bătrânii cum că luna

Văpaie e, ţâşnind din mare,

Ca luminând, rotundă, bolta,

Să umble-ncet din zare-n zare.

*

Azvârle suliţi argintate

Ce-aştern pe mări cărare albă,

În întuneric adulată

De stele răsfirate-n salbă.

*

Creste de valuri înspumate

Scaldă-n lumina ei, treptat.

Zâmbeşte-aprins, lucind în noapte.

E jar pe cerul înstelat.

19 iulie 1973

.

Miresmele de Lună şi-au găsit locul, ca temă propusă de Lili, în şiragul Poveştilor Parfumate ale Mirelei.

11.11.2015

Poezia se potriveşte cu tema propusă de Eddie, „un surâs în noapte”. De aceea o voi înscrie în tabelul celei de a 60 ediţii (din sezonul 2 🙂 ) a jocului cuvintelor.

%d blogeri au apreciat: