Ştiţi voi ce-i toamna?

Ivan Şişkin – Început de toamnă

Ştiti voi ce-i toamna? Aş, n-aveţi habar.
Vă duce gândul la recolta din hambar,
La mustul sau la tulburelul din pahar.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Poate-o să-nvăţaţi
Când vi s-or strânge anii, nechemaţi,
Şi-i veţi purta în voi, împovăraţi.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Ia, un tăvălug
Ce-omoară verdele sub brazda-i, rece plug.
E-o vârst-a viselor tunse chilug.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Dar de ce să ştiţi?!
Dansaţi mai bine, râdeţi şi iubiţi,
Şi cu lumină-n suflet o s-albiţi!

Toamna e şoaptă de frunză în gând.
Toamna aduce culori pe pământ.
Toamna e dans cu soarele-n vânt.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)


Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

1894 (Nostalgie de toamnă)

Ivan Şişkin – Toamnă, 1894

Atunci planeta-a altora era:
A unor oameni ce-s acum pământ.
Însă, în anii-aceia luaţi de vânt,
La fel, în toamnă, frunza-ngălbenea.

E vremea tăvălug neschimbător:
Toamna pictează lumea, an de an,
’Naintea frigului din iarnă, avan
În oasele din trupul pieritor.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)


Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

Frunze şi iar frunze

.

V-aţi desprins, frunze uscate, din pădurea mea de vise,
Aţi căzut lăsând în urmă sânge putred, stele stinse.
Am cătat o vrăjitoare, i-am cerut descântec, leac…
Ea mi-a spus: Un vis ce moare frunză veştedă-i în veac.
.
Plângi, mi-a spus, dă-i tu pădurii toată a lacrimilor sare,
N-o să-ţi toarne usturime peste răni, ci alinare…
Fiindcă lacrimile-s hrană pentru vise muribunde
Curg şuvoi şi surpă zidul ce speranţa ţi-o ascunde…

.

* * *         * * *         * * *

.

Frunze-n vârtej
Desprinse de vrej.
Frunze uscate
Ucise de noapte.
Frunze de dor
În vânt călător.
Frunze de soare,
A verii chemare
Pierdută-n ponoare.
Frunze de nea
Pândind ici-colea,
Primejdie grea.
Frunze nebune
Tornade prin lume,
Către soare-apune.
Frunzele minţii mele
Furate de iele…

3 octombrie 2011

.

Cu menţiunea că, neavând nici timp, nici nimic gata scris, eu una am înşirat pur şi simplu la repezeală tot ce mi-a trecut prin tărtăcuţă (frunzele minţii mele furate de iele), vă aduc la cunoştinţă că despre frunze au mai avut câte ceva de spus şi alţii: Rokssana, dictaturajustiţiei, visusache, scorpio, Sara, psi, redsky, Tiberiu, Cita, Grişkadagatha, Valentina
Cele de mai sus merg şi la Life in Pictures.
Cu salutări pentru pinguitori: LunaPătrată, Vania, Teo,  Carmen, Ulise Filumenie, Mirela Pete, Zamfir Pop,  Androxa, Naplogloghia, Clipe de Cluj, Florina, Paporniţa cu vechituri

Tristeţe (vacanţă-n amintiri şi-n vise…)

io, în clasa întâi, cu învăţătoarea şi colegul de bancă

.

Ce palidă-i lumina lustrei

În nesfârşite seri de toamnă!

Doar cinci e ceasul, dar amurgul

Către tristeţe mă îndeamnă.

 .

Se-adună amintiri prea multe,

Răsar din tainice unghere –

Chiar de-s frumoase, tot par triste,

Căci parcă vin din alte ere.

 .

Îmi amintesc de alte amurguri

Şi simt în nări iz de poveste,

Căci frunze moarte-ngroapă totul,

Tot ce a fost şi nu mai este:

 .

Soare, şi vis, şi dans, şi muzici,

Şi sărutări, şi vis, şi floare –

O, timp, acoperă-le toate,

O, strânge-le la piept, uitare!

 .

Acum există doar caiete

Şi cărţi ticsite de probleme,

Lecţii ce-aşteapt-a fi tocite,

Gravate-n creierul ce geme.

 .

Ele formeaz-acum viaţa,

Mă strâng ca şi un cerc de fier;

Şi le-ocrotesc părinţi, profesori,

Ce să învăţ într-una-mi cer;

 .

Să stau în casă şi, cuminte,

Ochii să-mi plimb pe şiruri negre;

O clipă să nu zburd în soare,

Căci timpul fuge şi se pierde.

 .

Chiar şi duminica-i jertfită

Ades pe-altaru-nvăţăturii.

Dar cad pe-altar, cu ea odată,

Blestemele din trena urii.

 .

Iar printre literele negre

Văd doar vacanţa ce-o să vină

Şi stau visând acea vacanţă –

O simt zâmbindu-mi cald, senină.

 .

Dar, vezi, se spulberă visarea,

Rămân părerile de rău.

Lecţiile sunt tot nefăcute;

Amurgul mă apasă, greu.

 . . .

12 octombrie 1974

.

Despre vacanţă au mai scris: psipsina, redsky2010 (2 episoade), scorpio72, Cita
%d blogeri au apreciat: