Roi alb

Foto: Alex Mazilu

.

Roi alb, roi alb de fulgi zburând asemeni visurilor mele,

Roi alb de fulgi, roi alb de tot atâtea stele,

Roi alb venind din înălţimi albastre,

Roi alb ce treci pe lângă geamul casei noastre

Ca iar să cazi încet, acoperind pământul,

Roi alb, de ce îmi porţi cu tine gândul?

.

Roi alb, atât de repede-ai schimbat înfăţişarea lumii,

Atât de repede mi-ai pus în suflet fericire-n locu-amărăciunii!

Ai dispărut, roi alb… Dar o feerie albă-n urmă-ţi ai lăsat:

Pomii golaşi în haina albă a zăpezii tu i-ai îmbrăcat;

Tot tu ai pus, pe casele pitice, albe cuşme strălucind în soare.

Spune-mi, de ce mă-ndeamnă lucirea asta albă spre visare?

.

În mintea mea un vis se ţese iute,

Pe fire lungi şi albe, fire ne-ntrerupte,

Şi se îndreaptă către-un univers alb, de poveste,

Cum altul nu va fi, n-a fost şi nici măcar… nu este.

De ce atâtea aripi albe, oare, s-au deschis,

Ca să mă poarte spre acest tărâm de vis?

.

Aş vrea să mă întorc în lumea cea de fiecare zi,

Însă din zborul alb nu mă mai pot opri.

Şi zbor visând… visez… visez zburând;

De visul de zăpadă mi se leagă fiecare gând.

Spune-mi, roi alb, de ce îmi place să visez întruna

Şi mi se pare că un vis feeric am ţesut dintotdeauna?

.

Roi alb… vis alb… de unde vii? Din stele?

O, nu! Ai fost urzit în taină, mereu, de gândurile mele.

O ştiu, şi poate de aceea, stând la geamul casei noastre,

Îmi amintesc de fulgii ce-au căzut din înălţimi albastre…

Spune-mi, roi alb ce ai acoperit pământul,

De ce-ai plecat, luându-mi cu tine gândul?

decembrie 1972

O stea…

imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *
* 

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.

Despre „parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena

Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet

Şi dacă… (parodie)

 

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca să ştii că minte n-am

Şi că vorbesc în dodii.

.

Şi dacă stele bat în lac,

Adâncu-i luminându-l,

E ca să ştii c-am mâţa-n sac

Şi-mi umblă razna gândul.

.

Şi dacă norii deşi se duc

Şi iese-n luciu luna,

E ca să pot să urc în nuc

Dacă se-ngroaşă gluma.

probabil 1973

Luna (II)

fotografie distribuită prin e-mail

Spun bătrânii cum că luna

Văpaie e, ţâşnind din mare,

Ca luminând, rotundă, bolta,

Să umble-ncet din zare-n zare.

*

Azvârle suliţi argintate

Ce-aştern pe mări cărare albă,

În întuneric adulată

De stele răsfirate-n salbă.

*

Creste de valuri înspumate

Scaldă-n lumina ei, treptat.

Zâmbeşte-aprins, lucind în noapte.

E jar pe cerul înstelat.

19 iulie 1973

.

Miresmele de Lună şi-au găsit locul, ca temă propusă de Lili, în şiragul Poveştilor Parfumate ale Mirelei.

---

11.11.2015

Poezia se potriveşte cu tema propusă de Eddie, „un surâs în noapte”. De aceea o voi înscrie în tabelul celei de a 60 ediţii (din sezonul 2 🙂 ) a jocului cuvintelor.