Poveste de decembrie


poveste


  • Concursul despre care a vorba s-a desfăşurat acum doi ani, iar Grişka a luat parte scriind poezia de mai sus pe al doilea blog al dumisale.
  • Poveşti de decembrie au mai scris şi alţii; îi găsiţi aici, în al doilea tabel, în care se poate înscrie oricine, după ce adaugă ceva „de decembrie” pe blogul personal.
Anunțuri

Poveste fără sfârşit


Pentru jocul cuvintelor (aici, tabelul 2), cu asistenţă… grafică, din ciclul valorificarea superioară a advertorialelor refolosibile:

Efecte miraculoase


25 iunie 2014

Moş Poveste


 

Dragă Moşule Crăciun,

Îţi ţin poza în album
şi ţi-am scris de multe ori
(vreo cincizeci şi… de scrisori);
an de an le-am expediat,
printre fulgi le-am îndrumat,
printre reci fractali de nea,
ce-ţi sar iarna din saltea.

Nu ştiu dacă le-ai primit…

Unele sigur s-au rătăcit!
Căci, din dorinţele-mi, o parte
s-au împlinit ca la carte,
pe când altele, plăpânde,
zac sub munţi grei de secunde,
îngropate pe vecie
de a timpului urgie.

Şi acuma îţi scriu iară.
Nu spun pentru-a câte oară!

Nu te-ntreb cum îţi mai merge,
fiindcă vremea care trece
nu te-atinge. Tu trăieşti
– ca un rege huzureşti –
în legende şi-n tradiţii,
în niscaiva superstiţii
şi-n poveşti şi povestiri.
Îţi aduc doar mulţumiri
pentru daruri, pentru toate
cele sub Pom presărate –
nostalgică înşiruire
rămasă în amintire.

Şi sper să-mi intri şi-azi în casă,
Moş Poveste Generoasă!

25 noiembrie 2013 – 24 decembrie 2014

Con dur, conduri, trăsură – fragment dintr-o poveste [încă] nescrisă


 Fotografie preluată de pe Free Historical Stock Photos
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .

Un vârf de lance, un con dur,

Pieptul i l-a străpuns cu ură;

Chipul slăvit de trubadur,

Mort,  e sluţit de-o tăietură…

Să-i fur condurii nu mă-ndur –

Iau doar princiara ei trăsură…

24 iulie 2011

.

Pe tema condurului au mai scris: virusverbalis, sara, psipsina, papagigli, redski2010, scorpio72, TIBERIUORĂŞANU, Valentina, pisicaru, dagatha

Poveste


Fotografie preluată de pe zang. ro

Motto:
A fost odată, [când mi s-a întâmplat] pentru prima dată

.

Varianta I: Poveste veche

.

Ştiu o poveste – veche…, ca lumea şi pământul…

O-ngână ritmic valul, l-acompaniază vântul,

O spun frunzele moarte, uscat foşnind în tină,

O cântă ciocârlia spre soare-n zori, senină.

.

Ştiu o poveste – tristă, ca noaptea fără stele,

Sau veselă ca râsul ce urcă înspre ele;

Şi limpede, şi clară, ca apa de izvor;

Şi-orice cuvânt dintr-însa poart-un crâmpei de dor…

.

Deşi-i poveste veche, într-una se repetă,

Strânge la mijloc viaţa prin forţa-i centripetă,

Iar forţa-i centrifugă aruncă des afară

Seminţe mii, din care se naşte viaţa iară.

.

Deşi-i poveste veche, în suflet se strecoară,

Îl umple cu mireasma-i de vis şi primăvară;

Şi-uneşte apoi în taină, printr-un sărut fugar,

O fată zâmbitoare cu un ştrengar hoinar.

.

Trăiesc povestea veche ca lumea şi pământul….

Simt că-mi cuprinde trupul, mi-ncătuşează gândul;

Dogoarea ei mă arde, parfumul ei mă-mbată;

Iubesc, cum alte fete iubit-au altădată…

17 ianuarie 1975


Fotografie preluată de pe nuntisipetreceri.ro

.

Varianta II: Povestea mea

.

Povestea mea e veche ca dorul şi ca gândul…

O-ngână ritmic valul, l-acompaniază vântul,

O spun frunzele moarte, uscat foşnind în tină,

O cântă ciocârlia spre soare-n zori, senină.

.

Povestea mea e veche ca munţii şi ca marea,

E veche ca azurul ce-mbracă-n vrajă zarea;

Povestea mea e veche ca norii negri, grei;

Povestea mea-i mai veche decât credinţa-n zei.

.

Povestea mea e veche ca razele de lună…

Dar nu e gârbovită de ani, căci nu-i bătrână;

E tânără ca roua ce cade peste flori,

Ca haina de zăpadă ţesută de ninsori.

.

Povestea mea e nouă ca dorul ce mă strânge,

În ochi îmi străluceşte şi îmi pătrunde-n sânge,

Îmi tot grăbeşte pulsul, mi-mbujorează faţa,

Mi-arată că-i frumoasă şi că e vie viaţa.

18-23 ianuarie 1975

.

Tema “a fost odată, pentru prima dată” a mai fost abordată azi şi de: papagigli, virusverbalis, Grişka, psipsina, scorpio72
%d blogeri au apreciat asta: