Ştiţi voi ce-i toamna?

Ivan Şişkin – Început de toamnă

Ştiti voi ce-i toamna? Aş, n-aveţi habar.
Vă duce gândul la recolta din hambar,
La mustul sau la tulburelul din pahar.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Poate-o să-nvăţaţi
Când vi s-or strânge anii, nechemaţi,
Şi-i veţi purta în voi, împovăraţi.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Ia, un tăvălug
Ce-omoară verdele sub brazda-i, rece plug.
E-o vârst-a viselor tunse chilug.

Toamna e frunză ucisă de vânt.
Toamna e vierme-adâncit în pământ.
Toamna aduce iarna în gând.

Ştiti voi ce-i toamna? Dar de ce să ştiţi?!
Dansaţi mai bine, râdeţi şi iubiţi,
Şi cu lumină-n suflet o s-albiţi!

Toamna e şoaptă de frunză în gând.
Toamna aduce culori pe pământ.
Toamna e dans cu soarele-n vânt.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)


Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

1894 (Nostalgie de toamnă)

Ivan Şişkin – Toamnă, 1894

Atunci planeta-a altora era:
A unor oameni ce-s acum pământ.
Însă, în anii-aceia luaţi de vânt,
La fel, în toamnă, frunza-ngălbenea.

E vremea tăvălug neschimbător:
Toamna pictează lumea, an de an,
’Naintea frigului din iarnă, avan
În oasele din trupul pieritor.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)


Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

Parfumul lucrurilor noi…

Tot ce e nou miroase bine.

Deci vreau nevasta ta, vecine!

Fiindcă a mea, înţelegi tu,

Nu-mi mai miroase a nou acu’.

Nu fi gelos, nu fi ciufut!

E vorba de parfum, atât!

Hai să bem toţi, pe înserat,

Vinul meu nou, că-i parfumat!

.

18 septembrie 2013

.

Poezioara a fost scrisă pentru Clubul Condeielor Parfumate. Găsiţi ceilalţi participanţi la joc în tabelul Mirelei. Eu le cer scuze, m-am timp să-i citesc.

Parfum de ploaie

– pe  marginea articolului „În Apuseni a început sfârşitul lumii”, de unde am preluat cele cinci fotografii ale satului înghiţit de o deversare de steril

Această prezentare necesită JavaScript.

.

Ne zvârcolim,
ne zvârcolim…

Vrem să ieşim!

Putem să ieşim?

Putem să fugim
din ţintirim?

Nu, nu-l lăsăm gol;
cei vii l-au umplut cu nămol –
de-asta ne grăbim…

Cei vii au plecat,
cu mult grăbiţi decât noi,
cei vii ne-au lăsat
să putrezim în noroi.

Afară miroase-a ploaie şi-a praf,
a praf care încă nu-i năclăit,
şi oasele noastre, ici-colo în vraf,
vor scaldă în apă, în daru-i râvnit.

Vrem să ne spele ploaia de nămolul
uitării dintr-un gest profanator,
ce ne-a-ngropat, păgân, obolul
de cruci şi flori, adus cândva cu dor.

Dar ieşim, am ieşit din nămol,
parfumul ploii ne-a chemat sub cer gol…
E gol de îngeri, toţi au părăsit
biserica şi crucea din iadul nămolit.

Să ne urcăm pe turlă,
acum, schelete goale…
Nici lupii nu mai urlă,
nici corbi nu dau târcoale…

Doar el, parfumul ploii, al apei limpezite,
ni-e vis şi ni-e nădejde, fantome noroite…

6 iunie 2013

.

Poezia participă la jocul poveştii parfumate, iniţiat de Mirela – urmăriţi linkul ca să citiţi povestea ei şi ca să descoperiţi tabelul în care s-au înscris toţi participanţii.

Parfumul cuvântului (cu douăsprezece esenţe)

Emanuel Phillip Fox-The love story-1903

.

Cuvântul este pâinea mea,

Melancolie şi-ncântare,

Magnet ce-mi trage tâmpla grea, 

Perpetuu vis, mereu chemare.

 .

Parfumul lui ţese picturi

Pe-orice picior de plai de carte,

Tipar a pus, în vechi scripturi

Roase pe margine, aparte.

 .

Teluric, cald, e-o tulburare,

În moara lumii-nvârte graiuri;

Pe scara razelor de soare

Îşi suie stropii către raiuri…

.

29 august 2012


Dacă vă tentează, în ordine alfabetică:

  • aceeaşi duzină de cuvinte, altfel împletită, mergeţi la psi
  • acelaşi parfum al cuvântului, altfel perceput, mergeţi la Mirela

O stea…

imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.
Despre „parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena
Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet
%d blogeri au apreciat: