Incertitudini

.

Nu ştiu cum, ce zeu, ce vânt,
Sau ce dor, ce fel de gând
Te-a mânat în viaţa mea –
Rege printre fulgi de nea…

.

Albii fulgi s-au mistuit…
Ai rămas şi ne-am iubit
Zi de zi, în ceas târziu…
Dar de m-ai iubit – nu ştiu!

.

Ani s-au dus, alunecând…
Alţi fulgi s-au topit, pe rând…
Eşti al meu… dar tot nu ştiu
De-mi dai suflet ori pustiu!

.

Simt doar, verde, ochiul tău
Oglindit în ochiul meu.
Sub blândeţea lui m-ascund,
Pisiceşte ghemuind

.

Trupul meu – să-l strângi la piept;
Şi atunci simt cum, încet,
Fulguieşte-asupra mea
Dorul tău… sau vraja ta!

25 februarie 1987

24.12.2015 Am citit cele de mai sus şi m-am gândit că am ceva gata scris pentru tema de luni a Jocului Cuvintelor. 🙂

Duzina de cuvinte: Despre iubirea străpunsă a unui îndrăgostit cu har

sursa imaginii

.

Pe-un palimpsest mototolit, abandonat lângă pahar,

Am scris cu sânge peste lacrimi, ca un îndrăgostit cu har.

Iubirea mea a dat în clocot, apoi s-a revărsat, pesemne

Spre-o lesnicioasă îndreptare vrând inima să ţi-o îndemne –

Pentru că azi am trebuinţă să îmi răspunzi la dor cu dor,

Ca o reacţie deplină la un poem răscolitor.

Dar tu eşti, din păcate, rebus plin de cuvinte neştiute,

Eşti neatingerea ce doare, eşti adăpost pentru nevrute.

Eşti verticalitate care nu se mlădie, nu se frânge,

Eşti o indiferenţă rece, ce hâd iubirea mi-o străpunge.

 1 decembrie 2012

.

Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat psi şi duzinarii înscrişi de bună voie şi nesiliţi de nimeni în tabelul ei.

Catren

sursa imaginii

Oricând îmi atingi, cu aripi de fluture,
Sufletu-ascuns, vrăjindu-l să-şi scuture
În palma-ţi deschisă vise de-argint,
Intrăm într-al cincilea anotimp!

19 noiembrie 2012

(extras de aici)

Rime de porţelan

🙂

Cu zâmbete de porţelan

printre musteţe, se răsfaţă

psi, tolănită pe divan,

torcându-şi dragostea de-o viaţă.

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

În noaptea cea de porţelan,

stiloul l-a lăsat acasă,

şi iat-o, iat-o în prim plan,

sărbătorind aici, la masă!

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

29 august 2012

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Nicio urare, numai zâmbete, deja de opal! 🙂

Singura iubită

imagine preluată de pe addsite

Pe stradă e doar parfum de pustiu,
În clipa de noapte târzie.
Bătrân, felinarul, aşa cum îl ştiu,
Arunc-o lumină sălcie.

Bătrân şi dulăul, dar latră,
Cu ochii la cornul de lună.
Pisica se-ntinde pe vatră
Şi miaună scurt, de nebună.

Bătrână şi tu, stai la geam,
Fără de somn babă tristă.
Loveşte-n fereastră un ram –
Şi iar n-ai batistă…

De ce plângi, femeie ţicnită,
În vreme ce dorm în patul comun?
Îmi eşti, în sfârşit, singura iubită,
Doar moartea-ţi mai e rivală acum…

18 august 2012

Am vrut să scriu ceva pentru parfumul străzilor, dar… n-a fost să fie, a ieşit asta. Şi, fiindcă tot am comis-o, o trimit şi la life in pictures.

Poveste în zori

sursa fotografiei

.

Când mi te rupi din braţe-n zori,
Rămâne perna ta pustie,
Şi-o mângâi, şi mă-ncing fiori
Dulci şi amari, ca o beţie.

.

Încă te simt, atingeri aspre,
Şi apăsate, şi nebune,
Fierbinte amintire despre
Tot ce e dor, dar n-are nume.

.

Te-ascult plecând, gonindu-ţi calul
Spre altă casă, spre alt pat,
Şi te urăsc fiindcă treci dealul
Ca alteia să-i fii bărbat!

6 august 2012

Să nu mă laşi [să mă întorc]

Foto: Samsara

.

Să nu mă laşi să mă întorc,

Să plec de pe meleagu-n care

Ai strâns lumina, şi căldura,

Şi vraja razelor de soare.

 .

Să nu mă laşi să fug departe

De colţul tău senin de cer,

Cu stele licărind în noapte,

Cu-a lunii rază alb străjer.

.

Să nu mă laşi să caut ceaţa,

Sau să mă-ntorc în neguri sumbre,

Să nu-mi dai cheia de la poarta

Ce-ascunde rătăciri şi umbre.

 .

Să nu mă laşi să plec de lângă

Copaci cu frunze verzi şi muguri;

Opreşte-mă aici, în lumea

Unde-s copii, şi flori, şi fluturi.

 .

1981

.

Am remodelat puţin poezia (primele două versuri erau, iniţial: „Să nu mă laşi să plec în lume,/Departe de meleagu-n care”) ca să se apropie ceva mai mult de tema „femeia întoarsă” pe care au abordat-o azi psi şi toţi ceilalţi amatori de psi-luneli înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

Obsesie

Sărutul---Gustav-Klimt

.

Visam c-o să citesc cândva

În ochii tăi iubirea;

Nu că-i închizi când mă săruţi

Îmi e nemulţumirea!

Nu mă iubeşti. O ştiu de mult

Şi totuşi nu vărs lacrimi;

De ce să stingă ele-acum

Un foc aprins de patimi?

 .

Dacă n-ai şti că te iubesc –

Şi-o ştii atât de bine!

Dar te prefaci că nu-nţelegi

Şi poate râzi de mine…

Şi dacă râzi? Să râzi cât vrei.

Nu spun că nu mă doare…

Ce pot să fac? Zâmbesc şi tac,

Sau râd şi eu – mai tare!

 .

Îmi este greu să te-nţeleg.

Luceşti departe – astru.

Dacă ai fi tu Dumnezeu,

Aş vrea să fiu sihastru!

 .

Poate odat-am să te uit,

Şi poate va fi bine.

Cândva, curând, ori mai târziu,

N-oi mai gândi la tine.

Dar pân-atunci răsari mereu

În gândurile mele.

Cu iadu-aş face legământ

Ca să dispari din ele!

 .

Dar, orice-aş face, tu rămâi,

Mă urmăreşti şi-n vise…

Te văd mereu, chiar de privesc

Spre zările deschise!

E un blestem, sau e un har

Care s-a prins de mine?

De ce te am întruna-n gând,

De ce visez la tine?

 .

8 august 1975

Obsesiile i-au mai obsedat (sic!) azi, deopotrivă, şi pe alţii: mergeţi la psi şi nu treceţi cu vederea link-urile din tabel!

Joc cu cuvinte

.

Mă priveşte nechezând.
– Vreau să zic că râde-n soare. –
Micisălbatici, dinţii ei
Par de zahăr la culoare.

.

E-o spirală râsul ei
– Absolut încântătoare –
Şi în inimăadânc,
Simt un strigăt care doare.

.

Vreau s-o iau cu mine-n stepa
Viselor amăgitoare,
Dar ea porţile-mi închide –
Căci n-am gând de-nsurătoare!

21 ianuarie 2012

O stea…

imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.
Despre „parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena
Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet
%d blogeri au apreciat: