Impermeabilitate şi contopire


– elucubraţie pentru înveşmântarea unei duzini de cuvinte

Anunțuri

Clepsidramă fantasichinezică



poză emailată (primită prin e-mail)

Trilobaţi, trepanaţi,
Troglodiţi şi confraţi,
Deputaţi de câmp imberb,
Senatori astrali cu herb,
Din spiralata regresiune
Am segregat ce am a spune
Şi insist, iată, să ţin pe loc
O clepsidramă  clară, cu foc!
Fantasichinezic am s-o prezint
Spre a ţine minte că vai!, nu mint…

Publicul aplaudă,
Ovaţionează şi laudă…
Când tărăboiul se potoleşte,
Oratorul tuşeşte… şi vorbeşte:

Azi galaxia ondulată
Transcende, axial pătrată,
Spre multiform, spre arid,
Spre reclonatul candid,
Spre ramolit, spre precoce…
Transcende-n unde baroce!
Dar magnetismul dinamico-static
Diverge mutaţii converse pragmatic
Din viruşi de novă selenic topită,
De euglenele mov, prin elitră!
Bing-bang-ul trapezoid,
Triunghiularul afeliu perfid,
Osmoza gravitic striată a lumii,
Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,
Azi generează eczeme prelungi,
Şi infestează lumina – cu dungi!
O, demiurgă! Sofisticată
Stăpână Eternă eretic scanată,
Nu ignora decadenţa sălcie!
Atomizează cometele-n vrie!
Noi toţi, obsedant revopsiţi,
Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,
Vom face orbite din vid înăsprit
Şi asimptote tânjind infinit!
Şi, încă, din sfera eliptică plată,
Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!

1982 – 2012

Explicaţii preluate din DEX 2987:
Clepsidramă = discurs ţinut cu patos dramatic, timp de o microclepsidră
Fantasichinezic  = gest fantasmagoric făcut cu o însufleţire ieşită din comun, specific oratorilor

* * * * * * * * *

Recunosc că am trişat, am luat poezia Galactologoree şi i-am adăugat câteva versuri la mijloc (ideea mi-a venit citind un comentariu al lui anowen, căruia îi mulţumesc pe această cale :D)

Alte clepsidrame fantasichinezice găsiţi la psi şi la fantasichineziştii înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

Joc


Fotografie preluată de la LavitainToscana

Motto:

Visează să fie precum vrei a fi

.

Să ne jucăm…

Îţi spun eu jocul;

Tu-ai să-l câştigi. Eu… mi-am pierdut norocul.

 .

Haide, să-ncepem.

Fii tu… soare.

Eu am să fiu, să zicem… floare.

Ce va urma?… Nu ştii să-mi spui?

… Să-ncerc să fiu eu… floarea soarelui!

Desigur… n-am să reuşesc.

Mă laşi să mai încerc? Nu mai greşesc!

 .

Şi dacă voi greşi? Şi eu sunt om!

 .

Acum voi fi eu umbră,

Iar tu – pom.

Ce va urma?… Nu ştii să-mi spui?

… Să-ncerc să fiu eu… umbra pomului!

Şi dacă iarăşi n-am să reuşesc?

Ce vină-am eu că tot mereu greşesc?

 .

Dar mai încerc.

Tu… eşti departe.

Îţi scriu, dar depărtarea tot ne mai desparte.

Ce-ar trebui s-urmeze?… Nu ghiceşti?

… Să-mi scrii, ca depărtarea s-o topeşti.

Te rog să-mi scrii! (Eu… mi-am pierdut norocul.

Chiar dacă-mi scrii, tot nu câştig eu jocul.)

… Dacă nu-mi scrii? E jocul isprăvit.

Păcat! Voiam să îl jucăm… la nesfârşit.

Voiam să fii tu soba, eu – pisica,

Să torc la gura sobei…

Veronica

octombrie 1976

 .

Să ne jucăm?

… Nu mai ştii jocul?

Eu iarăşi pierd, deşi mi-am regăsit norocul.

 .

Ţii minte?

Tu mi-ai fost, odată… soare.

Iar eu eram, atunci, o biată floare.

Ce a urmat?… Mai ştii să-mi spui?

… Am vrut să fiu eu… floarea soarelui!

Mi-aduc aminte că n-am reuşit,

Că iar am încercat, iar am greşit…

 .

Ce dacă am greşit? Şi eu sunt om!

 .

Apoi am fost eu umbră,

Iar tu – pom.

Ce a urmat?… Mai ştii să-mi spui?

… Am vrut să fiu eu… umbra pomului!

Mi-aduc aminte, iar n-am reuşit.

E greu de explicat am greşit…

 .

Să-ncerc din nou?

Iar eşti departe!

Îţi scriu, dar depărtarea tot ne mai desparte.

Ce-ar trebui s-urmeze?… Nu ghiceşti!

Nu-mi scrie, depărtarea n-o topeşti.

 .

Azi mă gândesc că nu ştiu bine jocul

Şi nu-l câştig că n-are ce căta aici norocul!

Azi nu mai ştiu de-i jocul isprăvit,

Nu mai visez să-l joc la nesfârşit…

 .

Dar vreau să fii tu soba, eu – pisica,

Să torc la gura sobei…

Veronica

18 iulie 1977

.

Pe tema „a fi” au mai scris: psipsina, redsky2010, scorpio72, Vero, Grişka

Ce face Satana acum?


fotografie preluată de la La Bulivar

Unii ar dori să spun

Ce face Dracu’ acum,

Ce-o mai fi punând la cale

În pucioasa dumisale,

Unde îşi mai bagă coada,

Unde mai stârneşte sfada…

Păi de unde să ştiu eu

Treaba asta, frate-meu?

I-ai şi tu un interviu,

Îmi şopteşte-un gând candriu.

Mda, dar unde să-l găsesc,

Cum să fac să-l „spovedesc”?

Pe ce cale s-o apuc

Sau aici cum să-l aduc?

Ia-o, zău, pe ”calea rea”

Şi-o să-l ai în coasta ta,

Zice gândul fistichiu

Şi atunci, deodată, ştiu!

Păi tu, gândule ciudat,

Mi te zbenguieşti prin cap

Fiindcă te-a trimis, anume,

Tartorul ăl mare-n lume.

Şi apoi, să vezi trăsnaie,

Îl şi văd, ca-ntr-o văpaie,

Negru, cum e orice drac,

Dar cu papion şi frac.

Deh, s-a pus la patru ace

Ca să nu îi zic: „Piei, drace!”

Cred că-l simte şi motanul

Fiindcă miorlăie, sărmanul,

Dă urechile pe spate,

Se zbârleşte peste poate

Şi, ca-mpins de un păcat,

Se repede drept sub pat!

Scaraoţchi chicoteşte,

Ţopăie, se învârteşte…

– Ptiu, câte făpturi nebune

S-au îngrămădit în lume!

El zurliu, tu ţăcănită –

Ce pereche potrivită!

– Păi de asta mi-ai venit

Tu încoace, crai smolit?

Bagi în draci un biet pisoi,

Eşti mojic şi râzi de noi?

Scaraoţchi-şi cere scuze,

Le rosteşte-n vârf de buze,

Dă din coadă, îşi muşc-o o gheară…

– Vezi c-acuş se face seară.

Nu am timp de spânzurat.

Întrebi, răspund – şi am plecat.

– De ce minţi, drace, mereu?

Poţi să-mi dai tot timpul tău.

Te-ai fălit c-o să poţi sta

Zi şi noapte-n coasta mea.

– Am glumit, of, da, pe bune…

Crezi că eşti singură-n lume?

Ştii, e criză şi la noi…

Draci puţini, clienţi puhoi…

Vin cu sufletu’ în mână,

Cer câte-n stele şi-n lună…

Cumpărăm suflete mii

Şi nu ştim cum le-om plăti…

Am făcut un împrumut.

L-a cerut chiar Belzebut.

A plecat, doar c-o umbrelă,

Într-o lume paralelă.

Fiindcă-n Iadul ălora

Ploaia e acas’ la ea.

N-au foc, smoală şi pucioasă,

Doar o apă puturoasă,

Revărsată cu mânie

Ca să sape-n carne vie.

Iar dobânda, vai de mine,

Ce să spun, e o ruşine!

Vor doar suflete curate

Albe, albe, nepătate!

De-aia, aburcaţi pe cai

Mergem la furat în Rai!

Când ne vede Sfântu Petre,

Îngerii ne bat cu pietre

Muiate-n miere şi lapte

Un eon şi jumătate.

Gata, încalec pe-o şa!

Plec să spun şi altora

Balada mea de maestru.

Salutări lui Vlad Puescu:mrgreen:

joi, 13 august 2009

Galactologoree


Trilobaţi, trepanaţi,
Troglodiţi şi confraţi,
Deputaţi de câmp imberb,
Senatori astrali cu herb,
Din spiralata regresiune
Am segregat ce am a spune:
Azi galaxia ondulată
Transcende, axial pătrată,
Spre multiform, spre arid,
Spre reclonatul candid,
Spre ramolit, spre precoce…
Transcende-n unde baroce!
Dar magnetismul dinamico-static
Diverge mutaţii converse pragmatic
Din viruşi de novă selenic topită,
De euglenele mov, prin elitră!
Bing-bang-ul trapezoid,
Triunghiularul afeliu perfid,
Osmoza gravitic striată a lumii,
Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,
Azi generează eczeme prelungi,
Şi infestează lumina – cu dungi!
O, demiurgă! Sofisticată
Stăpână Eternă eretic scanată,
Nu ignora decadenţa sălcie!
Atomizează cometele-n vrie!
Noi toţi, obsedant revopsiţi,
Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,
Vom face orbite din vid înăsprit
Şi asimptote tânjind infinit!
Şi, încă, din sfera eliptică plată,
Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!

1982 – 2005

Şi dacă… (parodie)


 

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca să ştii că minte n-am

Şi că vorbesc în dodii.

.

Şi dacă stele bat în lac,

Adâncu-i luminându-l,

E ca să ştii c-am mâţa-n sac

Şi-mi umblă razna gândul.

.

Şi dacă norii deşi se duc

Şi iese-n luciu luna,

E ca să pot să urc în nuc

Dacă se-ngroaşă gluma.

probabil 1973

%d blogeri au apreciat asta: