Frunze şi iar frunze

.

V-aţi desprins, frunze uscate, din pădurea mea de vise,
Aţi căzut lăsând în urmă sânge putred, stele stinse.
Am cătat o vrăjitoare, i-am cerut descântec, leac…
Ea mi-a spus: Un vis ce moare frunză veştedă-i în veac.
.
Plângi, mi-a spus, dă-i tu pădurii toată a lacrimilor sare,
N-o să-ţi toarne usturime peste răni, ci alinare…
Fiindcă lacrimile-s hrană pentru vise muribunde
Curg şuvoi şi surpă zidul ce speranţa ţi-o ascunde…

.

* * *         * * *         * * *

.

Frunze-n vârtej
Desprinse de vrej.
Frunze uscate
Ucise de noapte.
Frunze de dor
În vânt călător.
Frunze de soare,
A verii chemare
Pierdută-n ponoare.
Frunze de nea
Pândind ici-colea,
Primejdie grea.
Frunze nebune
Tornade prin lume,
Către soare-apune.
Frunzele minţii mele
Furate de iele…

3 octombrie 2011

.

Cu menţiunea că, neavând nici timp, nici nimic gata scris, eu una am înşirat pur şi simplu la repezeală tot ce mi-a trecut prin tărtăcuţă (frunzele minţii mele furate de iele), vă aduc la cunoştinţă că despre frunze au mai avut câte ceva de spus şi alţii: Rokssana, dictaturajustiţiei, visusache, scorpio, Sara, psi, redsky, Tiberiu, Cita, Grişkadagatha, Valentina
Cele de mai sus merg şi la Life in Pictures.
Cu salutări pentru pinguitori: LunaPătrată, Vania, Teo,  Carmen, Ulise Filumenie, Mirela Pete, Zamfir Pop,  Androxa, Naplogloghia, Clipe de Cluj, Florina, Paporniţa cu vechituri

Departe… departe…

Imagine preluată de aici

.

Se spulberă-n vânt iluzii deşarte,
Se spulberă-n vânt ca frunzele moarte,
Departe, departe… Departe, departe…

.

Le poartă văzduhul pe aripi întinse,
Mă lasă pustie ca holdele ninse,
Mă lasă cu doruri aprinse… nestinse…

.

Ştiu, focul se stinge de vreascuri nu-i dai.
Dar dorul? Poţi oare din suflet să-l tai?
Doar timpul îl şterge… Ce-ai azi, mâine n-ai.

.

Şi timpul se cerne, se cerne, se-aşterne,
Secunde cad dese ca fulgii din perne,
Îngroapă dureri… Nu-s doruri eterne.

.

Răni grele s-acopăr cu colb de vechime.
Uitate-s şi lacrimi, şi grele suspine,
Şi visele mele de clipe sublime…

.

Se spulberă-n vânt iluzii deşarte,
Se spulberă-n vânt ca frunzele moarte,
Departe, departe… Departe, departe…

.

25 februarie 1975

.  .  .  .  .  .  .  .  .

Pe tema „departe” au mai scris: papagigli, psipsina, scorpio72, virusverbalis

Frunza

Foto: Alex Mazilu

Motto:
„… contrastul dintre iubirea-aspiratie, iubirea-vis, iubirea-dorinta si iubirea care se confrunta cu realitatile crude ale vietii.”

www.dedragoste.com

.

Frunza verde, fericită,

Cu iubitu-i se mărită;

El e vântul, călătorul,

Nestatornicul, uşorul.

.

Verde-n straiu-i de mireasă

Râde frunza cea aleasă,

Frunza tânără, frumoasă,

Foşnitoare, graţioasă.

.

Mirele adie-uşor,

Legănând-o iubitor.

Străveziu îi e veşmântul

Şi ce falnic e el, vântul!

.

Numai ăst bătrân, copacul,

Tare-i supărat, săracul.

Fiice sute a avut

Şi pe toate le-a pierdut.

.

Frunze verzi erau, ca ea,

Şi frumoase, tot aşa.

Vântul le-a vrăjit pe toate,

Dar le-a părăsit, uitate.

.

Frunză verde, ce ştii tu?

Primăvara trece-acu’,

Vara fuge ca un vis,

Vine toamna cât zici pâs.

.

Şmecher, vântul azi te-alintă

Cu-astă adiere blândă.

Dar sosi-va iute toamna –

Lui ea-i e stăpâna, doamna.

.

Adierea lui cea lină,

Ce-azi e dor şi e lumină,

Fi-va şuier crunt şi greu;

Te va frânge, crud şi rău.

.

Vei cădea, de el purtată,

Frunză galbenă, uscată;

Te va afunda în tină

Cu suflarea lui haină.

.

Şi acolo, aruncată,

Poate-oi mai foşni o dată

Sub un pas uşor de fată

Ce visează-namorată.

.

Şi acolo, frunz-uscată,

Poate-oi mai foşni o dată

Sub un pas greu de bătrână

Cu toiagul strâns în mână;

.

A iubit şi ea odată,

Ca şi fata-namorată,

Ca şi tine, frunză verde,

Şi-a pierdut, cum tu vei pierde.

.

Şi pe ea a-mpins-o-n tină

Nepăsarea lui haină;

Şi acum, frunză uscată,

Ca şi tine, ea-i uitată.

.

Frunză verde, doar tu ştii

Sfârşitul care-ţi-va fi!

Vântul uită-l, uită dar

Nestatornicul hoinar.

.

Dar iubeşti prea mult, nu poţi

Din suflet să ţi-l mai scoţi.

Nu te-astâmperi, frunză verde,

Nu vrei adevăru-a crede!

.

Frunză verde, frunză verde,

Joci un joc ce ştii c-oi pierde!

Să te plâng, frunză uscată,

În noroaie afundată?

1 martie 1978

.

Despre contraste au mai scris: papagigly, psipsina, redsky, scorpio72, virusverbalis

Traducere – Cântecul lui Katniss pentru Rue

Foto: Samsara

În inima luncii, sub salcia deasă,
E patul de iarbă, e perna frunzoasă.
Pe ea culc-obrazul şi pleoapele-nchide.
O să fie soare când le vei deschide.
.
Aici ţi-e-adăpostul, aici e căldură,
Aici margarete te apăr’ de ură.
Aici vise dulci dimineaţa-mplineşte,
Aici al meu suflet oricând te-ndrăgeşte.
.
În inima luncii, de lume ascunse,
Sunt raze de lună şi mantii de frunze.
Tu uită durerea, necazuri aruncă;
În zori dispărea-vor cu toate din luncă.
.
Aici ţi-e-adăpostul, aici e căldură,
Aici margarete te apăr’ de ură.
Aici vise dulci dimineaţa-mplineşte,
Aici al meu suflet oricând te-ndrăgeşte.

din
Jocurile foamei (The Hunger Games) de Suzanne Collins
NEMIRA, aprilie 2009

.

.
Redistribuire 🙂
Azi, 16 ianuarie 2012, cântecul lui Katniss merge la Life in Pictures
şi
răspunde în acelaşi timp a doua provocare din acest an a „clubului psi”, pentru că în momentul de faţă e cea mai reuşită traducere a unui cântec dintre cele pe care le-am făcut vrând-nevrând, fiindcă sunt incluse în diverse romane (mai găsiţi pe acest blog şi traducerea „Copacului Spânzuratului” din Revolta şi a rap-ului lui Sushi K din SnowCrash).
La aceeaşi provocare au mai răspuns: psi, redsky, blueriver, virusache, cita şi iar cita, almanahe, scorpio, dagatha, abisuri, dictaturajustiţiei
%d blogeri au apreciat: