Un soi de calendar

imagine preluată de pe St. Damien Parish

.

Ne-am cunoscut în ianuarie

Şi ne-am iubit în februarie.

Pe-a amorului pârtie

Lunecat-am în martie.

La început de aprilie

Ne-am transformat în familie.

Dar ai şters-o în mai –

Şi nici n-aş fi vrut să mai stai.

După divorţul din iunie

M-am cinstit cu şampanie.

Stând singur, în iulie

Te-am detestat, ca pe-o molie.

Şi tot singur, în august

M-am dezis de dezgust.

Te-am revăzut în septembrie,

Te-am implorat în octombrie,

Ne-am împăcat în noiembrie…

Ce-i de făcut în decembrie?

16 decembrie 2011

Rămas bun

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu treizeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea ne-am lăsat una pe alta în urmă

.

Îţi spun „Adio”, bunicuţă,
Şi mâna-ţi rece o sărut;
Cât încă zaci aici, micuţă,
Sărut şi chipul tău tăcut.

.

Dar vai! te-or coborî-n adâncuri,
Te-or afunda sub neagra glie.
Dar sufletu-ţi n-o fi-n străfunduri.
De-acum e sus, în veşnicie.

.

Iubita mea bunică bună,
De sus, din cerul cel înalt,
Pe firul razelor de lună
În vis trimite-mi gându-ţi cald.

.

Eu voi trimite ciocârlia
Când se înalţă-nspre tării,
Să-ţi ducă-n cântec bucuria
În vis de-a te putea primi.

12 octombrie 1981

.

Pe tema urma au mai scris: psi, redskyvirusache,  scorpioanaidcitatibi, altcersenin, dictaturajustiţiei

Închei lăsând câte o urmă pe blogurile pinguitorilor: Vania, Androxa, Zina, Teo, Mirela Pete, Shayna, Zamfir PopCarmen, Florina, Filumenie, Ulise II

La răscruce

Poză preluată de pe kudika.ro

Motto:
„Ce-ai cu mine, fă?
Iubeşte-mă, mă!”


.

Despre intersecţii au mai scris: papagigli, psipsina, redsky2010, ALTCERSENIN, scorpio72, virusverbalis, Ragnar

Frunza

Foto: Alex Mazilu

Motto:
„… contrastul dintre iubirea-aspiratie, iubirea-vis, iubirea-dorinta si iubirea care se confrunta cu realitatile crude ale vietii.”

www.dedragoste.com

.

Frunza verde, fericită,

Cu iubitu-i se mărită;

El e vântul, călătorul,

Nestatornicul, uşorul.

.

Verde-n straiu-i de mireasă

Râde frunza cea aleasă,

Frunza tânără, frumoasă,

Foşnitoare, graţioasă.

.

Mirele adie-uşor,

Legănând-o iubitor.

Străveziu îi e veşmântul

Şi ce falnic e el, vântul!

.

Numai ăst bătrân, copacul,

Tare-i supărat, săracul.

Fiice sute a avut

Şi pe toate le-a pierdut.

.

Frunze verzi erau, ca ea,

Şi frumoase, tot aşa.

Vântul le-a vrăjit pe toate,

Dar le-a părăsit, uitate.

.

Frunză verde, ce ştii tu?

Primăvara trece-acu’,

Vara fuge ca un vis,

Vine toamna cât zici pâs.

.

Şmecher, vântul azi te-alintă

Cu-astă adiere blândă.

Dar sosi-va iute toamna –

Lui ea-i e stăpâna, doamna.

.

Adierea lui cea lină,

Ce-azi e dor şi e lumină,

Fi-va şuier crunt şi greu;

Te va frânge, crud şi rău.

.

Vei cădea, de el purtată,

Frunză galbenă, uscată;

Te va afunda în tină

Cu suflarea lui haină.

.

Şi acolo, aruncată,

Poate-oi mai foşni o dată

Sub un pas uşor de fată

Ce visează-namorată.

.

Şi acolo, frunz-uscată,

Poate-oi mai foşni o dată

Sub un pas greu de bătrână

Cu toiagul strâns în mână;

.

A iubit şi ea odată,

Ca şi fata-namorată,

Ca şi tine, frunză verde,

Şi-a pierdut, cum tu vei pierde.

.

Şi pe ea a-mpins-o-n tină

Nepăsarea lui haină;

Şi acum, frunză uscată,

Ca şi tine, ea-i uitată.

.

Frunză verde, doar tu ştii

Sfârşitul care-ţi-va fi!

Vântul uită-l, uită dar

Nestatornicul hoinar.

.

Dar iubeşti prea mult, nu poţi

Din suflet să ţi-l mai scoţi.

Nu te-astâmperi, frunză verde,

Nu vrei adevăru-a crede!

.

Frunză verde, frunză verde,

Joci un joc ce ştii c-oi pierde!

Să te plâng, frunză uscată,

În noroaie afundată?

1 martie 1978

.

Despre contraste au mai scris: papagigly, psipsina, redsky, scorpio72, virusverbalis

Ceaţa

Foto: Alice Drogoreanu

Albă ceaţă, ceaţă deasă,

Vezi cum cade, cum se lasă,

Colo-n zare,-ndepărtare,

Ceaţa albă peste mare?

*

Se ridică şi se lasă

– Văluri albe de mireasă –

Ceaţa albă peste stânci,

Peste apele adânci…

*

Iar când ceaţa urcă-n sus

Tu-ţi iei barca şi te-ai dus.

Şi apoi, când eşti departe,

Cade ceaţa, ne desparte.

*

Eu zăresc în depărtare

Numai ceaţa peste mare –

Văluri albe de mireasă

Peste apa-ntunecoasă.

*

Ia-mă-n barca ta odată,

Într-o noapte fermecată

Când se urcă ceaţa-n sus –

Să nu fii tot singur dus.

*

Du-mă peste ape-adânci,

Peste valuri, printre stânci;

Ceaţa albă, de se lasă,

Îmi va fi văl de mireasă!

20 iulie 1977

Nimic

Constatin Brâncuşi – Poarta Sărutului – preluat din Wikipedia

Nu-ţi cer nimic, nu vreau nimic –
Sărută-mă, şi-atât.
Nu, între noi n-a fost nimic –
Un joc, nimic mai mult.

A fost un joc ce mi-a plăcut,
Dar, dacă s-a sfârşit,
Nu vreau să-l luăm de la-nceput;
Prea mult am suferit!

Sărută-mă de bun rămas.
Nu-mi pare rău, nu plâng
Şi nici nu am durere-n glas.
Sper să te uit curând!

Atât ar trebui să-ţi spun
Ş-apoi să plec, să fug.
Nu pot să-ţi spun nimic acum.
Ţi-aş spune… de-ai fi surd!

Nu-ţi cer nimic, nu vreau nimic
Mai mult decât a fost.
Nu, între noi nu e nimic –
E-un simplu joc… frumos!

E doar un joc… Să îl lăsăm
Să moară de la sine –
Nimic nu-i viu la nesfârşit.
Sărută-mă, mai bine!

26 mai 1981

.  .  .  .  .  .  .

Completare – 18.07.2011
Despre „nu-i nimic„, temă la care e tangentă această poezie, au mai scris: papagigli, psipsina, scorpio72, virusverbalis, Redski2010, Grişka, Valentina, dagatha, Sara
%d blogeri au apreciat: