O stea…

imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.
Despre „parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena
Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet

Departe… departe…

Imagine preluată de aici

.

Se spulberă-n vânt iluzii deşarte,
Se spulberă-n vânt ca frunzele moarte,
Departe, departe… Departe, departe…

.

Le poartă văzduhul pe aripi întinse,
Mă lasă pustie ca holdele ninse,
Mă lasă cu doruri aprinse… nestinse…

.

Ştiu, focul se stinge de vreascuri nu-i dai.
Dar dorul? Poţi oare din suflet să-l tai?
Doar timpul îl şterge… Ce-ai azi, mâine n-ai.

.

Şi timpul se cerne, se cerne, se-aşterne,
Secunde cad dese ca fulgii din perne,
Îngroapă dureri… Nu-s doruri eterne.

.

Răni grele s-acopăr cu colb de vechime.
Uitate-s şi lacrimi, şi grele suspine,
Şi visele mele de clipe sublime…

.

Se spulberă-n vânt iluzii deşarte,
Se spulberă-n vânt ca frunzele moarte,
Departe, departe… Departe, departe…

.

25 februarie 1975

.  .  .  .  .  .  .  .  .

Pe tema „departe” au mai scris: papagigli, psipsina, scorpio72, virusverbalis

%d blogeri au apreciat: