Elucubraţie cu lenjerie

Am supărat, mai an, o vrăjitoare.
Una măruntă, şi nu foarte tare.
Dar mi-a trimis un coşmar blestemat
Cu – o să râdeţi! – lenjerii de pat!

Un coşmar dement, repetat,
Şi când n-aveam cearşafuri pe pat!
Dormeam pe blănuri, sau direct pe saltea,
Sau pe scândura goală! Degeaba!

Urlam în noapte şi, asudat,
Mă trezeam jos, căzut din pat…
Căci trebuia să fug, să scap,
Să nu fiu de lenjerii sugrumat!

Şi totu-ncepea atât de frumos!
Cearşaful mă mângâia, languros,
Faţa de pernă mă săruta,
Cearşaful de plapumă mă-mbrăţişa…

Şi toate miroseau a iarbă şi-a vară,
A busuioc din sân de fecioară,
A trup de sirenă din adâncuri de vis,
A aripi de îngeri din paradis…

Parfumul creştea, ca o boare de vânt,
Şi vântul creştea, praf înălţând,
Şi praful urca, vălătuc, în văzduh,
De mână se lua cu-n năpraznic zăduf…

Iar eu simţeam, în plămâni, praf şi-arsură,
Şi-o sărutare de meduză pe gură,
Şi colţi de rechin rânjeau, pe furiş,
În jur îmi cădeau, ascuţiţi, ca prundiş…

Şi-aveam drept cearşaf pietre zimţate,
Şi faţa de pernă-avea gheare curbate,
Cearşaful de plapumă şmirghel era,
Iar plapuma de gât mă strângea…

Şi-aşa am strâns în mine disperare
Şi-am cerut leac la altă vrăjitoare.
Şi ea măruntă, şi nu foarte tare.
Dar cu tarife… dărâmătoare.

Aproape c-am rămas sărac lipit,
Dar de blestem m-a izbăvit.
Şi cât de simplu-a fost… Haida-de!
Mi-a dat cuverturi de pat 3D!

Din ele se-nălţă, biruitoare,
Cu guri căscate, capete de floare!

cuvertura-CJ03

Petale deschise-n râs de copii,
Ce ştiu a-mblânzi lenjerii!

Sub cuverturi, azi, cearşaful de pat
Stă-ntins, tăcut, nemişcat,
Cântec de leagăn e faţa de pernă,
Cearşaful de plapumă e iubire eternă.

Aşa că pe-o şa am încălecat,
Am întins cuvertura pe pat
Şi-am aşternut aici, fistichie,
O elucubraţie cu lenjerie.

14 ianuarie 2015

%d blogeri au apreciat asta: