Paşi pe asfalt

Paşi pe asfalt pentru cei care nu mai pot să alerge;
Paşi pe asfalt care ştiu o speranţă de alta să lege;
Paşi pe asfalt, amintirii punându-i tărie în plus;
Paşi pe asfalt pentru paşi care-au fost, care nu-s.

Paşi pe asfalt, muşcând din asfalt cu putere;
Paşi pe asfalt, trecuţi apăsat prin durere;
Paşi pe asfalt, sub aripi de îngeri, sub dor.
Ropot de paşi, ropot de lacrimi care nu mor.

2 august 2015

Recviem

fotografie primită prin e-mail

.

Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.

.

Oare unde merg, când mor,
Visele de muritor?
Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.

.

Flori de măr, şi flori de mac,
Albe flori de liliac –
Toate, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins.
Astăzi mi-a murit un vis…

.

25 ianuarie 1984 – 22 februarie 1995
(poezie publicată în Jurnalul SF nr. 110/martie 1995, într-un grupaj intitulat „Medalion Ana-Veronica Mircea”)

 

===
Pentru Life in Pictures (cred că Recviem e un titlul potrivit pentru o zi de 11 septembrie) şi cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Vania, Rokssana, Shayna, Teo, Carmen, Stropi de Suflet, Zamfir Pop, Zina, Mirela Pete) şi cititorii articolelor precedente de pe acest blog.

În acest ultim dans (traducere)

Fool’s Fate (Robin Hobb) – pag. 581

În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Voi spera  că de ea vei fi bine tratat,
Că-n zbor ai să-nveţi să te-avânţi de minune.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi şti că al meu nu se poate să fii,
Să pleci te-oi lăsa, cu dor necurmat
Sperând c-o să ai ne-ncetat bucurii.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat,
Ne vom despărţi în suflet plângând.

22 octombrie 2016

ACTUALIZARE (4 ianuarie 2017) – versiunea predată la editură:

În acest ultim dans de hazard inventat,
Noi doi nu vom mai intra împreună.
Eu doar voi privi când, în pas cadenţat,
Vei fi în vârtej, strângând altă mână.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când bun rămas vieţii tale-i voi spune,
Spera-voi din suflet că-n ea-ţi va fi dat
Să-nveţi cum să zbori tot mai sus, de minune.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Când voi ştii că al meu să fii nu se poate,
Cu speranţă-n mai binele tău necurmat,
Accepta-voi, tânjind, orice ne desparte.

În acest ultim dans de hazard inventat,
Voi şti ce gândeşti şi vei şti ce-am în gând.
Când tot ce ne leagă va fi dezlegat
Ne vom despărţi în suflet plângând.

Delir cu lună (glosă)

unealta folosită pentru personalizarea pozei

Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Astrule orb, chemare tristă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Am lac de lacrimi în batistă,
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Mă cheamă… nu ştiu ce mă cheamă.
E dor, e vis, e nebunie?
În minte-mi intră fără teamă.
E-a lunii rază,-n agonie?
E o lumină surghiunită,
Prin neguri crâmpoţită-n şoapte,
Zdreanţă de zi nelegiuită
Cutreierând printre hârtoape?

O simt ca pe un soi de tropot,
E blasfemie şi sudalmă,
Şi-not în sunete de clopot,
Şi-apoi îmi plânge luna-n palmă.
Şi-mi este sete, şi mi-e foame,
Şi parca-aş vrea să muşc din lună,
Rup carne din ideograme,
Implor, cu lupii împreună.

Dar nimeni nu mă înţelege,
Mi-e vorba urlet frânt în şapte,
Lumina mi-e fărădelege,
Iar negura-i un fel de lapte
Supt dintr-un sân de piatră seacă
Care m-apasă peste pleoape.
Şi-apoi curg raze, mă atacă!
Să vină nori, luna să-ngroape!

Dar nori-s surzi, sau sunt cu lanţuri
Legaţi de chei de boltă-naltă.
Stau neclintiţi, ring pentru danţuri
Ce strâng belele laolaltă,
Închipuind cadrilul vieţii.
Şi văd nestingherita lună
Lucind şi-n faptul dimineţii.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!

Dar tot o văd, şi-aud şi vântul,
Şi-o clipă cred că el mă cheamă
Când îşi tot şuieră cuvântul
Foşnind prin galbena grozamă.
Dar n-a fost el. Râde şi pleacă.
Şi-mi lasă vocea-ţi de altistă
Sub soare-n amintiri să-mi zacă,
Astrule orb, chemare tristă.

E tristă, sau e nebunie,
Un balamuc de glasuri roşii,
Speranţă-ntr-o şarlatanie,
Un borş în care mor cocoşii?
Nu ştiu şi nici nu îmi mai pasă,
Căci iar vin nove la agape
Şi-mi creşte-n minte-o nebuloasă
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape.

Ce-s pleoapele şi la ce-s bune?
Când le cobor sub raze rele
Sub ele prind sclipiri nebune,
Şi-n irisuri am dans de iele
Ce sparg culoarea cu piciorul.
Verdele, sub căprui, rezistă,
Dar tropăie-ndrăcit soborul,
Am lac de lacrimi în batistă.

Mi-e verde-acum lumina lunii,
Iar bezna vrea să se-nroşească.
Nu, nu mă-nchideţi cu nebunii!
Raţiunea mea vrea să trăiască!
Da, am în ea un soi de tropot,
Şi-l caut cu priviri mioape,
Şi-apoi aleargă totu-n ropot…
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Departe-mi e ce-a fost aproape.
Am lac de lacrimi în batistă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Astrule orb, chemare tristă.
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Să vină nori, luna să-ngroape!
Implor, cu lupii împreună,
Cutreierând printre hârtoape.

19 aprilie 2016


Am comis 😛  a doua glosă (prima e aici) ca să nu las neonorată provocarea la jocul în care şi-au înscris deja glosele psi şi olimpiana alma. 🙂

Traducere – Infantele Roland la Turnu-ntunecat sosit-a, de Robert Browning

I
Întâi gândit-am c-amăgiri sunt toate
Vorbele spuse de-un schilod ca el,
Cărunt, cu ochii răi, privind mişel
Cum i-ascultam minciunile sfruntate.
Cu râsu-ascuns sub buzele-i strâmbate,
Se veselea când m-osândea-n ăst fel..

II
Cu-al său toiag, ce să fi vrut să facă?
Ce, dacă nu să stea, viclean, pândind
Drumeţii care-apar şi-ademenind
Cu sfaturi calpe? Râs de ţeastă seacă
Ar fi-nălţat, cu cârja lui buimacă
În praf chiar epitafu-mi mâzgălind.

III
Dac-aş fi luat-o încotro-mi spunea,
Pe drum nefast, cum zice-oricine-ades,
Spre-ascunsul Turn Întunecat aş fi purces.
Dar nici mândria, nici speranţa mea
N-au renăscut, deşi se-ntrezărea
Sfârşitul când să-i dau crezare am ales. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat: