Toamnă şi pisici – mai ales pisici


A ruginit frunza din vii


Şi rândunelele-au plecat;
Pisicile s-au camuflat,


Sau torc, visând la ghiduşii.

La umblătoare când mă duc,
Pisicile mă simt şi vin;
Ştiu că nu le-am adus tain,
Dar umblă-n urma mea buluc.

E Albăstriţa-n fruntea lor,


Cu ochi de-azur mă tot măsoară;


Mascatul Zorro mă-nconjoară,


Pân’ mi se freacă de picior.

Tomiţa seamănă cu el,
În alb şi negru-nveşmântată,


Dar ea-i fetiţă, delicată
Şi când înşfac-un şoricel.

Bogat în alb e Punctuleţ,


Iar coada-i e bogat tărcată,


Şi-i stă pe-urechi câte o pată,


Adic-un punct color, răzleţ.

Buric e-un pic handicapat,


Cu-a lui hernie-ombilicală.
Dar e vioi, te bagă-n boală.

E un pisic… de operat.

Doar ei pe urme mi-au umblat,
Prin bolovani, spre umblătoare,
Când Scorpiuţa torcea-n soare,


Pe un pat vechi şi desfundat.

Nici pe Mămoasa în alai
Nu am avut-o; sta pe masă,


Sau poate lâng-o ceafă groasă,


Spunând: „Te-ador, da’ lapte-mi dai?”

Şi Pufăciosu a-absentat,


Căci el e solul tuturor,
Trimis să bată-n uşi de zor:


— Deschideţi, suntem de-adoptat!

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

14 Responses to Toamnă şi pisici – mai ales pisici

  1. A thorn in your side says:

    Te iert de typo-uri, că-i pentru o cauză nobilă. 🙂

    Poate reuşeşti să ajungi cu oferta undeva într-o zonă rurală, oamenii mai au hambare şi le-ar fi de folos cîte o pisică-două să mai decimeze din şoareci. Ori am rămas eu cu o imagine idilică a vieţii rurale…?

    • Vero says:

      Am zis că le pot aduce oriunde, pe traseele Oneşti – Bucureşti, Oneşti – Bacău şi Oneşti – Braşov. Adică şi-n satele de pe traseu.
      Dar s-ar părea că, în zona rurală, numai cine nu vrea să aibă pisici nu are. 😦 La ţară nu sterilizează/castrează lumea pisici.
      Pe Tomiţa o s-o ia acasă (sper) vecina care-mi preia soacra. De fapt a şi luat-o, dar a scăpat-o pe poartă şi pisicuţa (despre care bărbatu-meu continuă să susţină că e motan 🙂 ) a traversat şoseaua cu bine şi s-a întors la noi. Şi o mai ţinem aici, fiindcă vecina îşi face fântână şi, pentru uşurinţa lucrărilor (băgat în curte tuburi de beton), a scos o bucată din gardul dinspre şosea. Zice că poate ia şi soacra ei vreo doi pisoi, dar nu cred până nu văd.

      Am corectat vreo 3 typo-uri, dar nu-s sigură că le-am văzut pe toate. Nu mă supăr deloc dacă-mi spui care sunt, dacă mai sunt. 🙂

      • A thorn in your side says:

        Mai e una: „Când Scorpiuţa torcea-n soare,” (lipsă R în Scorpiuţa). 🙂
        (nu degeaba mi-am ales nick-ul ăsta! 😆 )

        Fetele-s mai legate de locul unde s-au născut şi/sau au crescut, nu-i uşor să le dezrădăcinezi. Fiind şi aşa de aproape era normal ca Tomiţa să revină acolo unde şi-a spus în sinea ei că-i „acasă”. Of…

        Uite că la asta nu m-am gîndit, într-adevăr la ţară lumea are o altă mentalitate, nu se amestecă (prea mult) în mersul naturii. „Pisica fată cinci pisoi; poate unul moare de mic, unul pleacă pe coclauri, altul nu e bun la prins şoareci, pe altul poate-l calcă căruţa, aşa că e bine să avem de rezervă, ne-om descurca noi cu ei.” Dar cine ştie, poate e vreo zonă unde a dispărut sămînţa pisicilor şi e nevoie de cîteva. Ideea era să ajungi cu „reclama” la ei, că poate în zonele unde-i nevoie nu stă lumea pe Internet şi nu ştie de ofertă. Niscai afişe lipite pe stîlpi prin sate şi comune ar putea fi de ajutor. Zic şi io, poate bat cîmpii. 😉

        • Vero says:

          Ideea ta nu e rea, dar mi-e greu s-o pun în practică de una singură (mai ales că am şi traduceri întârziate, ca de obicei). Iar bărbatu-meu nu vrea nici măcar să-şi sune un bun prieten din satul vecin, să-l întrebe dacă n-are ceva vecini/prieteni/cunoştinţe care au nevoie de pisici. Cică toată lumea e ocupată acum cu culesul, la ce să-i stresăm noi cu pisicile, de care ei oricum nu se sinchisesc prea mult… 😦
          Iar pisoii au în pod o cutie mare de carton cu plastic pe fund şi vată minerală, pusă ca izolaţie – şi cică pot dormi în ea ca-n puf. Motanul Pufăciosu deja preferă să doarmă acolo. Şi acum vecina pare mai înclinată s-o lase pe soacră-mea peste iarnă aici. Deci va exista cel puţin un horn cald, plus o cameră încălzită, unde pisicile vor avea acces. Şi-o să le aducem mâncare când vom veni s-o vedem pe soacră-mea.
          Şi-am început să mă resemnez – Dumnezeu cu mila. Tata zicea că are D-zeu grijă de păsările cerului şi că la barza chioară îi face D-zeu cuib. O spunea cu încântare, când jucam canastă şi-i intrau cărţi bune. 😀
          Am început să mă resemnez, da’ tot îmi vine să plâng… 😦

          • A thorn in your side says:

            Mda, bad timing, cum ar zice neamţu’. 🙂
            Un teanc de „manifeste” ai putea scoate la imprimantă, iar amicul din satul vecin ar putea face o faptă bună să le distribuie. Pînă la urmă, aţi putea lăsa un tenculeţ şi-n gară/autogară, pe unde mai circulă lumea. Ar fi bun un număr de telefon temporar, ca să n-aveţi neplăceri pe termen lung.

            Altfel, probabil că ar trece prin iarnă şi cu ce-i în pod şi-n casă, dar pentru viitor o să fie mai greu. Eh, s-or potrivi ele lucrurile cumva. 😉

          • Vero says:

            Măcar să aibă viitor…
            De când sunt eu aici, o pisică (cea mai bătrână) a dispărut, pe cel mai voinic dintre pisoiaşi l-am găsit mort vizavi…
            Ăsta e locul ăla despre care ţi-am spus mai demult, unde pisicile n-au viaţă lungă. Cea mai bătrână e acum Albăstriţa, care are un an şi jumătate,
            Stiu, ăsta e un motiv în plus ca să le găsesc alte case, dar imprimanta e la Focşani, plus că amicul s-ar putea să mă creadă nebună. Pentru ţăranul român, pisicile intră, din păcate, la capitolul „consumabile”. 😦
            Dar poate s-or potrivi totuşi lucrurile către bine. 🙂

          • A thorn in your side says:

            Aoleu, da, acum mi-aduc aminte: triunghiul Bermudelor local. Pff, greu, da. 😦 Şi rămăsesem cu impresia că încă eşti acasă sau că te-ai întors, de-aia am zis de imprimantă. Aşa se complică lucrurile.
            Chiar dacă-s consumabile, poate îşi găsesc totuşi un loc stabil şi mîncare, decît să dispară în neant sau să ajungă moarte în şanţ. E o şansă. Există speranţă.

          • Vero says:

            Sper să-şi găsească un loc mai bun. Măcar o parte dintre ele.

          • A thorn in your side says:

            Aşa sper şi eu, dar nu în sensul ăla religios „acum ei sînt într-un loc mai bun”. 😉

          • Vero says:

            Nici eu nu m-am gândit la locul ăla!

          • A thorn in your side says:

            „Gîndu’ nebunului, la marginea drumului”, după cum spunea bunică-mea pe vremuri – io fiind nebunu’ proverbial. 🙂

  2. Pingback: Animale de companie în căutare de bipezi iubitori | Idei Înghesuite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: