De dragoste [nebună] – cu 12 cuvinte impuse
2 mai 2015 11 comentarii
Îl simt în fiecare por,
Simt cum se plămădeşte-n mine.
Se spune că se cheamă dor,
Şi cred că-i poarta mea spre tine.
Cu el zbor ca o păpădie,
Călare parcă sunt pe vânt,
M-am smuls din rădăcini, din glie,
Ca para focului arzând.
Şi sunt potop de vâlvătăi,
Păstaie pentru vijelie,
Şi pot presa, spre ochii tăi,
Calupul meu de nebunie
Din cap pătrat şi părăsit
De logică şi de raţiune,
Dar poate aşa mai fericit,
Fiindcă eşti tot ce vede-n lume.
2 mai 2015
Vizitaţi tabelul duzinarilor – e gratis!
Despre Vero
VeroVers 
..numai dor să nu-ţi fie în lumea asta de ceva şi cineva, că atunci se descătuşează vorbe şi cuvinte pe care parcă le uităm, altfel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici cred că mi-era dor de somn… 😀
(Am adormit traducând, m-am trezit pe la 4 dimineaţa, creierul meu pe jumătate năuc a debitat poezia, apoi m-am transbordat în pat – fără motanul din dotare, care a preferat să-şi continue somnul lângă laptop. 🙂 )
ApreciazăApreciază
Aşa se explică rapid reparatul ‘2016’. Şi eu care mă gîndeam c-am dormit un an de zile… 😛 XD
Oare mă pot considera fericit că nu-mi mai e dor de nimeni şi de nimic? Mă rog, poate doar de anumite vremuri de odinioară, aşa, fugar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate la 4 m-am trezit în 2016 şi am revenit în 2015 după noul pui de somn… 😆 Deşi… pe ecran aveam aceeaşi traducere, aspiratorul era abandonat tot în mijlocul sufrageriei… 🙂
Doruri ca ăsta, din poezie, nu mai am nici eu. Poate mi-e dor doar de vremea când le aveam, sau măcar mi se părea că le am… Dar e frumos să scrii despre ele în pragul bătrâneţii (am decis că babă o să fiu după 60 de ani 😛 ), să le studiezi la rece, atât cât ţi-o permite microscopul din dotare… 🙂
Şi cred că, într-un fel, sunt mai fericită acum, fiindcă beneficiarul ultimului dor îmbătrâneşte cuminte (sper!) lângă mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Time travel… 😀
Da, cam se duc dorurile, cu vremea. Ceea ce nu-i rău, că prea multă amărăciune am aduna altfel.
Eu aş zice că unii dintre noi nu îmbătrînim niciodată, cel puţin din anumite puncte de vedere. Or sări în ochi discrepanţele, vreodată… Dar cui îi pasă?! 😀
Ferice de cine are „oglinda” alături, acel „beneficiar” al dorurilor după cum spui. La fiecare după cum vrea soarta şi după cît de mahmure i-au fost ursitoarele. XD Să vă fie bine şi frumos împreună pînă la capătul Eternităţii! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, adică mulţumim! 🙂
Iar în rest… subscriu! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ori chiori de somn, ori de iubire
efectul pare-a fi la fel:
un vis sublim de fericire
ori între perne, ori cu el. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Ori şi-ntre perne, şi cu el! 😆
ApreciazăApreciază
Da, da… 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu de ce ti-era dor dar stiu ca ai aratat cat de mare ti-e nebunia… si talentul! Cuvintele sunt greu de pus in armonie cu sentimente … sobre!
Dar se vede ca esti… ghidusa! (asa se scrie cuvantul asta, ca nu mai stiu?) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Mulţumesc! 🙂
Da, aşa se scrie, „ghiduşă”.
ApreciazăApreciază