Joc de doi cu o duzină

O stea se cade să stea
pe cer cât îi cer nopţile,
cât o sorb privirile,
cât o lasă soarele.
Dar, văzută sau nu,
până la urmă piere oricum,
când rămâne în pană de zile,
de ore şi de minute,
şi o invocăm în deşert,
strigând sau pe tăcute,
căci nu ne mai poate da,
ca desert nocturn,
mărunta sa licărire.
Rămâne-o amintire
uitată-ntr-o ramă de fildeş,
sau de baga,
şi numai visele nătânge
mai râmă după ea
prin timpul scurs,
care s-a aşternut,
stivuit,
în care mari,
sau mai mici,
de unde sare uneori
câte-o secundă, încă vie,
zglobie,
dând sare şi piper
trecutului din minte,
ce uneori ne minte,
fiindcă uitarea şterge
nu numai cuvinte…
Şi ne stă frica-n sân
ca un şan îndesat în pantof,
căci avem un of,
ne temem că ne-am ramolit,
că am uitat ce
şi de ce am trăit,
curgând ca un pârâu
printre stânci
ce parau vitregile sorţii
şi muşcăturile morţii,
curgând pe unde ne mâna,
bună sau rea,
mâna destinului
pe sub poala suspinului…
Suspin de durere,
suspin de plăcere,
suspine în coş,
în coşul pieptului,
unde bate inima omului
în ritmuri ce cos
viaţa pe faţă şi pe dos…

19 februarie 2015

 

Aceeaşi duzină de cuvinte [îngroşate şi colorate, servite utilizatorilor fără diacritice, special pentru a le citi şi folosi fiecare cum i se năzare] a încăput şi pe mâinile altora; dacă vreţi să aflaţi ce-au făcut cu ea, trageţi cu ochiul în tabelul lui Eddie. Cât despre ploaia de stele – a venit de aici.

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.

20 Responses to Joc de doi cu o duzină

  1. Ai împletit duzina pe faţă şi pe dos, ai brodat arabescuri surprinzătoare. Fiecare vers aduce încă o mirare în faţa ideii călăuzitoare. O încântare! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. ganduri says:

    Asta se întâmplă când folosim(sau nu) diacritice. Au loc interpretări… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. anitzei-blog says:

    Ingenioase îți sunt asocierile, zgârieturile semantice +broderiile metafizice pe canavaua „jocului”!
    Relatează cineva că, într-un joc similar, Eminescu primește suport cuvintele: sergent, stradă, fluier, urât. Și să scrie un catren adânc-filosofic.
    A ieșit:
    Umil sergent de stradă
    Cu fluierul la gât,
    Mai suflă-n….mă-tii,
    Să-ți treacă de urât!
    Curat genial!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash says:

    Mi-aduc aminte, vag, de altădat’
    Cînd ne jucam… şi nu era păcat…

    Cine-a mîncat stelele weekend-ului cu sare şi piper, că mie nu mi s-au înfăţişat, în somn?

    M-am mai liniştit un pic, aflînd că nu sînt singuru’ care mai trînteşte cîte una cu băgău la ceas de întîmplare… 🙂 Bine, n-am pretenţii s-atîrn de-o Creangă cu Povestea dînsei… 🙄 XD

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: