Joc de doi cu o duzină


O stea se cade să stea
pe cer cât îi cer nopţile,
cât o sorb privirile,
cât o lasă soarele.
Dar, văzută sau nu,
până la urmă piere oricum,
când rămâne în pană de zile,
de ore şi de minute,
şi o invocăm în deşert,
strigând sau pe tăcute,
căci nu ne mai poate da,
ca desert nocturn,
mărunta sa licărire.
Rămâne-o amintire
uitată-ntr-o ramă de fildeş,
sau de baga,
şi numai visele nătânge
mai râmă după ea
prin timpul scurs,
care s-a aşternut,
stivuit,
în care mari,
sau mai mici,
de unde sare uneori
câte-o secundă, încă vie,
zglobie,
dând sare şi piper
trecutului din minte,
ce uneori ne minte,
fiindcă uitarea şterge
nu numai cuvinte…
Şi ne stă frica-n sân
ca un şan îndesat în pantof,
căci avem un of,
ne temem că ne-am ramolit,
că am uitat ce
şi de ce am trăit,
curgând ca un pârâu
printre stânci
ce parau vitregile sorţii
şi muşcăturile morţii,
curgând pe unde ne mâna,
bună sau rea,
mâna destinului
pe sub poala suspinului…
Suspin de durere,
suspin de plăcere,
suspine în coş,
în coşul pieptului,
unde bate inima omului
în ritmuri ce cos
viaţa pe faţă şi pe dos…

19 februarie 2015

 

Aceeaşi duzină de cuvinte [îngroşate şi colorate, servite utilizatorilor fără diacritice, special pentru a le citi şi folosi fiecare cum i se năzare] a încăput şi pe mâinile altora; dacă vreţi să aflaţi ce-au făcut cu ea, trageţi cu ochiul în tabelul lui Eddie. Cât despre ploaia de stele – a venit de aici.

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

20 Responses to Joc de doi cu o duzină

  1. Ai împletit duzina pe faţă şi pe dos, ai brodat arabescuri surprinzătoare. Fiecare vers aduce încă o mirare în faţa ideii călăuzitoare. O încântare! 🙂

  2. ganduri says:

    Asta se întâmplă când folosim(sau nu) diacritice. Au loc interpretări… 🙂

    • Vero says:

      Exact – numai că aici lipsa diacriticelor dă frumusețe jocului, tocmai fiindcă permite interpretările. E singurul loc de unde îmi place că lipsesc. 🙂

  3. anitzei-blog says:

    Ingenioase îți sunt asocierile, zgârieturile semantice +broderiile metafizice pe canavaua „jocului”!
    Relatează cineva că, într-un joc similar, Eminescu primește suport cuvintele: sergent, stradă, fluier, urât. Și să scrie un catren adânc-filosofic.
    A ieșit:
    Umil sergent de stradă
    Cu fluierul la gât,
    Mai suflă-n….mă-tii,
    Să-ți treacă de urât!
    Curat genial!

  4. Drugwash says:

    Mi-aduc aminte, vag, de altădat’
    Cînd ne jucam… şi nu era păcat…

    Cine-a mîncat stelele weekend-ului cu sare şi piper, că mie nu mi s-au înfăţişat, în somn?

    M-am mai liniştit un pic, aflînd că nu sînt singuru’ care mai trînteşte cîte una cu băgău la ceas de întîmplare… 🙂 Bine, n-am pretenţii s-atîrn de-o Creangă cu Povestea dînsei… 🙄 XD

    • Vero says:

      Stelele le-au mâncat vârcolacii, ca să-şi poată vârî în cuptor colacii. 🙂

      Şi, după cum vezi, nu eşti singurul; cine nu bagă vâră. 😆

      • Drugwash says:

        Nu! Scrii umor?!
        Vîr colacii în cuptor.
        Vîrcolacii, în cuptor,
        nu scriu – mor!
        😆

        De băgat, băgăm băgău,
        Da’ să mai şi scoatem, zău!
        😛 XD

        • Vero says:

          Vârcolacii, în cuptor –
          vai de colacii lor!
          Să-i bagi e uşor,
          să-i scoţi e omor de umor! 😛 😆
          Sau viceversa,
          cumva! 😛 😆

          • Drugwash says:

            Bieţii vîr, bieţii colaci,
            Cît ar vrea ei să mai taci
            Şi să nu-i mai perpeleşti –
            Ce af… nu mai zic cum eşti! 😛
            Da’ şi io, să am pardon,
            Pe toţi am să-i coc beton,
            Şi-am să bag şi am să scot
            Pîn’ s-or înnegri de tot! 😈
            Iaca treabă cu băgău –
            Acu-i rîndu’ tău!
            😀

          • Vero says:

            Dacă mult om mai vorbi,
            vârcolacii s-or pârli,
            sau măcar s-or rumeni,
            şi neamul tot le-o pieri.
            Hai să-i mai lăsăm în viaţă
            măcar până dimineaţă!
            Sau chiar să cruţăm vreo doi,
            să apară-n poveşti noi,
            ca să nu plângă zor
            iubitorii de folclor,
            punându-şi cu jale-n cap
            cenuşă de vârcolac. 😛 😆

          • Drugwash says:

            Să ne fie milă, dară!
            (las’ că i-om pîrli la vară…) 😉
            Mă înclin şi-am dispărut!
            (iar pe vîrcolaci să-i… salut)
            XD XD XD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: