Întrebări… sub felinare


imagine preluată de aici

 

Pleacă şi-ntoarce-te,
vino şi pleacă…
Unde eşti, cine sunt?

Vorbe de clacă.

Cine sunt ei, cine sunt eu?
Care tu, care eu, care ei?

Eu… mă caut mereu
şi… găsesc ani prea grei
stând pe sufletul meu.
Stau şi nu tac, stau şi întreabă:
De ce ne păstrezi, dac-am plecat?
N-ai altă treabă?
De ce nu uiţi ce e de uitat?

Întrebări, întrebări…
E plin de ele sub soare.
De ce nu le punem
… sub felinare?

Felinarele sunt…, poate sunt,
mai puţin… trădătoare,
aştern umbre mai… ocrotitoare,
nu rup din beznă-o felie prea mare;
chiar de-i întrebarea crunt arzătoare,
tăcerea-i mai rece sub felinare;
lumina aprinsă de mâini muritoare
fuge din ochi, deşi doare,
piere lăsându-ţi… o întrebare.
O moşteneşti cu acte
parafate, intacte;
cioburi sunt doar în autograf,
semnează un testament olograf.

14 decembrie 2014


Elucubraţie scrisă ca răspuns la provocarea de luni.

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

2 Responses to Întrebări… sub felinare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: