Puritate


– din ciclul „Valorificarea superioară (sic! sau sâc!) a advertorialelor refolosibile”

zapada

Puritate e… văzduhul azuriu, fără de nori,
Roua, licărire udă pe petalele de flori,
Alb, omătul ce se-ntinde pe câmpii, neîntinat
De vreo urmă de făptură şi de vânt nespulberat,
Lacrima încet prelinsă pe o faţă mică, tristă,
Înainte de-a o şterge vreo prozaică batistă,
O iubire de fecioară care vrea fără să ştie
Ce anume jinduieşte, de ce-i e lumea pustie,
Un sărut stângaci pe buze, zăvorât în amintire,
Laptele din sânul mamei, cu gust dulce, de iubire,
Trilul ’nalt de ciocârlie, susurul lin de izvor,
Rece, licărul de stele de pe cerul nopţilor…

Puritatea mea, din suflet, e de patimi întinată…
Dar nu-mi pasă. Haide, vino s-o mai întinăm o dată!

15 noiembrie 2013 – 9 septembrie 2014

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: