Variaţiuni… nomade (cu 12 cuvinte impuse)
21 septembrie 2013
de Vero
I
Doimea nomadă a sufletului,
printre muze haihui,
mi s-a-ntors acasă, necondiţionat,
fără să fi cerut şi fără să fi dat…
A trecut prin vamă ireal de uşor,
purtându-şi doza de dor,
puţin sau mult –
vârf miniatural de ac,
sau şapte tone în vrac…
Printre opinii s-a strecurat fără teamă,
fără să le ia în seamă…
Şi-acum îmi fecundează
tăcerea ce visează…
II
Nomadă, necondiţionat,
şapte zile mintea mi-a umblat
pe un drum ireal,
trasat cu un ac miniatural,
către doimea de-Olimp
unde trec muze prin timp;
şi a adunat, puţin câte puţin,
opinii zeieşti – dizolvate în vin,
ca să le poată trece prin vamă
fără să bage nimeni de seamă;
şi-mi fecundează cu ele cuvintele,
visele, legămintele.
III
Şapte muze, cu opinii
mai mult sau mai puţin rectilinii,
s-au adunat, pe înserat,
s-acuze – necondiţionat! –
doimea nomadă
a fulgilor de zăpadă,
fiindc-a trecut cu uşurinţa duhului
prin vama văzduhului,
purtând – cu un tupeu ireal! –
esenţă de fractal miniatural,
cu care fecundează
tot ce se visează.
(Fulgii de zăpadă au, fireşte,
şi o doime care nu se clinteşte,
ţintuită cu ac de ger
în troiene, departe de cer.)
19 septembrie 2013
_________________

45.700000
27.179722
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
…variaţiuni ce îţi fac sufletul să cânte, pe note nomade. Frumos, Vero.Pot dormi cu versuri jucăuşe in cap…
ApreciazăApreciază
Mă bucur 🙂
Noapte bună şi vise plăcute! 🙂
ApreciazăApreciază
Multe taceri au fost fecundate in aceasta noapte in care eu am dormit ca un prunc. Mi s-a spus odata ca am ceva ascuns, un ceva ce iese la iveala dupa un pahar de bere. Poate ca ar trebui sa imi scriu duzinele dizolvate in vin, daca vreau sa fiu atinsa de muze. 🙂
ApreciazăApreciază
Mizele te ating întotdeauna, oricum 🙂
ApreciazăApreciază
a treia variatiune m a luat cu frig dar mi a picat mai draga. parca mi a inflorit Craciunul la poarta inimii :).
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte-Amenda | Cățărătorii
:))) sapte muze-s ale mele…. :)))
ApreciazăApreciază
… cântă cu tine, cânţi cu ele 🙂
ApreciazăApreciază
o să revin. musai trebuie să anacondeiem operele inspirate, cum văd, de motan!
ApreciazăApreciază
Te aştept! 🙂
ApreciazăApreciază
Oare cum ţi-o fi cu toţi „nomazii” acasă? 😆
ApreciazăApreciază
Mi-e foarte bine! Grişka îi fugăreşte prin apartament şi eu îmi văd de-ale mele 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte 20 – Hipnoză | vantdetoamna
Câtă plăcere să citesc variațiunile tale nomade, Vero!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că-ţi plac! 🙂
ApreciazăApreciază
Fulgii de zăpadă-s atâta de uşori
că s-ar rătăci printre nori
dacă nu i-ar atrage doimea cea fixă.
Oricât ar zbura în spirală, în elipsă,
fulgii de zăpadă ajung la întâlnire.
După un sărut cât o iarnă se topesc… risipire.
Ce bijuterii ai pus muzele să făurească astăzi! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Nu sunt cu nimic mai presus decât versurile tale 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc şi eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce inspirate sunteti! Asta ca sa imi aratati mie ca m-am plans degeaba de dificultatea duzinei! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiam că te-ai plâns…
Dificultatea e… în funcţie de inspiraţia fiecăruia; şi asta – inspiraţia – nu vine întotdeauna la comandă 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi place cel mai mult varianta a 3-a dar şi celelalte sunt frumoase!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Tot de-ale mele… | VERONICISME
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază
Trei variante-n trei poeme
Adunate-n paginile aceleiași teme
Cu vers buclucaș de frumos
Ce parcă m-alintă-n treimea de jos!
ApreciazăApreciază
🙂
Mă bucur că-ţi plac 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Trec zilele-n goană – 16.4.1 | verojurnal