Parfum de ploaie
9 iunie 2013 35 comentarii
– pe marginea articolului „În Apuseni a început sfârşitul lumii”, de unde am preluat cele cinci fotografii ale satului înghiţit de o deversare de steril
.
Ne zvârcolim,
ne zvârcolim…
Vrem să ieşim!
Putem să ieşim?
Putem să fugim
din ţintirim?
Nu, nu-l lăsăm gol;
cei vii l-au umplut cu nămol –
de-asta ne grăbim…
Cei vii au plecat,
cu mult grăbiţi decât noi,
cei vii ne-au lăsat
să putrezim în noroi.
Afară miroase-a ploaie şi-a praf,
a praf care încă nu-i năclăit,
şi oasele noastre, ici-colo în vraf,
vor scaldă în apă, în daru-i râvnit.
Vrem să ne spele ploaia de nămolul
uitării dintr-un gest profanator,
ce ne-a-ngropat, păgân, obolul
de cruci şi flori, adus cândva cu dor.
Dar ieşim, am ieşit din nămol,
parfumul ploii ne-a chemat sub cer gol…
E gol de îngeri, toţi au părăsit
biserica şi crucea din iadul nămolit.
Să ne urcăm pe turlă,
acum, schelete goale…
Nici lupii nu mai urlă,
nici corbi nu dau târcoale…
Doar el, parfumul ploii, al apei limpezite,
ni-e vis şi ni-e nădejde, fantome noroite…
6 iunie 2013
.
Poezia participă la jocul poveştii parfumate, iniţiat de Mirela – urmăriţi linkul ca să citiţi povestea ei şi ca să descoperiţi tabelul în care s-au înscris toţi participanţii.
Despre Vero
E grea strofa ta, Vero, grea ca necazul ce s-a abătut, odată cu ploile, asupra bieților oameni din anumite zone ale țării. Există, aidoma curcubeului, un licăr de speranță. Două versuri sunt suficiente ca viața să-și reintre în drepturi.
”Doar el, parfumul ploii, al apei limpezite,
ni-e vis şi ni-e nădejde, fantome noroite”
Parfumul e un dar al vieții, pentru că numai ce e bun și viu are parfum.
Ai scris cu sufletul trist și greu, dar începând să se ridice ușor ca un abur de ploaie de vară, care face să revină natura la viață. Mulțumesc și…noapte bună!
ApreciazăApreciază
Da, nu se putea fără un licăr de speranţă, mai ales fiindcă parfumul e de obicei asociat cu partea frumoasă a vieţii…
Noapte bună, Mirela!
ApreciazăApreciază
Pingback: Tot de-ale mele (la început de iunie 2013) | VERONICISME
Pingback: Parfum de ploaie | my heart to your heart
Pingback: Prin ploaia de vară | Iubesc Viaţa
Pingback: 100 de gînduri și-o seamă de ploi | there's someone in my head - but it's not me
Imi place poezia ta, chiar daca e mai grea un pic. spune multe, cu subinteles.
Seara faina iti doresc!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea!
ApreciazăApreciază
Pingback: Ploaia | Daurel's Blog
Pingback: Parfum de ploaie | innerspacejournal
Sa fereasca sfantul de asa ploaie! E rea si nu spala pacatele, mai mult le aduna si le înmulteste!
Noapte buna Vero!
ApreciazăApreciază
Prăpădul din fotografii nu i se datorează ploii. Articolul de la care am pornit vorbeşte despre sterilul deversat într-un iaz, care s-a extins acoperind un sat, cu tot cu cimitirul.
Noapte bună, Minnie!
ApreciazăApreciază
De acum, astfel de ploi ne umplu viețile.
De-am putea schimba viitorul în ploi curate și benefice!…
ApreciazăApreciază
Prăpădul din fotografii nu i se datorează ploii (vezi răspunsul pentru Minnie). Dar să sperăm că viitorul ne va aduce doar ploi curate şi benefice!
ApreciazăApreciază
Am citit articolul care vorbește despre acele poze… E îngrozitor cât efort depunem pentru a distruge pământul…
ApreciazăApreciază
Da, e cumplit…
ApreciazăApreciază
Cantec mut al mortilor ce-au pornit sa se salveze de greselile viilor… mi-am inchipuit imaginile ca de sfarsit de lume, pe de-o parte dar si ca o spalare a pacatelor, pe de alta parte…
Ploaia din poezie e ca o speranta. Interesanta poezie. Nu stiam despre aceasta intamplare. Multumesc, Vero!
ApreciazăApreciază
Pentru puţin. (Eu am aflat ce s-e petrecut acolo chiar în ziua când am scris poezia.)
ApreciazăApreciază
Pingback: Gânduri muiate în ploaie parfumată |
Să putrezim sub nămol, imagine mai frumoasă a carnavalescului nu am găsit până la tine, și mă înclin. Apoi ieșirea aceasta sub un cer gol, golit de Dumnezeu, de Îngeri, de morți și Sfinți icoane e o ieșire a ieșirii dincolo de palpabil. Îți tragi seva slovei din nadir…iar mă înclin și recitesc. Sublim, neiertător de frumos!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, mă bucur că ţi-a plăcut.
ApreciazăApreciază
Pingback: Dexign. Logo-uri noi « Mirela Pete. Blog
Pingback: Perfect Strangers, Smoke on the water și alte bucurii « Mirela Pete. Blog
Pingback: Teme de vacanță « Mirela Pete. Blog
… Frumos ca te-ai gandit la acei parasiti… de noroi naclaiti
Prin a lumii graba, de-a trece la treaba
… Banul complice sa-si faca… cand MORTII nu intreaba!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut 🙂
ApreciazăApreciază
Poezia ta o gasesc de-a dreptul miscatoare si nici macar nu-s pusa asa in tema ca oamenii care sant confruntati direct cu situatia.
ApreciazăApreciază
Mă bucur dacă versurile mele reuşesc să impresioneze.
ApreciazăApreciază
Pingback: Preferinţă | VERONICISME
mai există oare o șansă acolo unde nimeni nu o mai vede?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că da… Poate că există întotdeauana o şansă… Nu pentru fiecare în parte, ci pentru omenire în general.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Gânduri muiate în ploaie parfumată | irealia
Pingback: Eu şi blogăritul | verojurnal
Pingback: Elucubra | Micile Mizerii
Pingback: Marile speranţe | VeroVers