Fantezie macabră – cu 12 cuvinte impuse…
17 mai 2013 24 comentarii
… inspirată de Mitza şi Carmen
– variaţiune pe aceeaşi temă –
Iubirea mea, femeie, pentru tine
N-a însemnat nimic, nicicând, o ştiu.
Dar trupul ce-l primim poartă, în sine,
O poftă ce erupe-ntr-un târziu.
.
Piroanele-şi înfige, crunte gheare,
Şi truda mi-e zadarnică, nu pot,
Oricât îmi spun că oamenii nu-s fiare,
Din carnea-mi chinuită să le scot.
.
Relaţii n-am la sfinţi, ca să-i gonească
Pe demonii ce la pământ te pun
Cu mâna mea, ce poate să lovească
Ce nu i-ai dat s-alinte pân-acum.
.
Iar furia mea-şi permite să sugrume
Ca să îţi stingă ţipetele toate,
Şi dacă aur aş primi, anume,
Tu tot mi-ai fi datoare cu o moarte.
.
Pe urmă plâng, cu fruntea asudată,
Când îţi aprind la cap o lumânare…
Dar nu, nu pentru viaţa-ţi sfărâmată,
Ci fiindcă mă şi văd la închisoare…
.
16 mai 2013
.
Cu aceeaşi 12 cuvinte s-au mai jucat psi şi toţi cei înscrişi în tabelul pe care-l găzduieşte.
Mi se pare genială
Mai ales finalul lipsit de ipocrizie, plin de realism.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur că-ţi place. (Dar până la genială mai e ceva cale :))
Am ţinut să fie cât mai plină de realism 🙂
ApreciazăApreciază
nu mai e deloc, nu mai e niciun pic… chiar e genială!
ApreciazăApreciază
😳
Nefiind în interesul meu să insist susţinând contrariul… mă dau bătută 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Ce vrem? | Tiberiuorasanu's Blog
Macabră o fi, dar finalul e chiar genial, vorba Miței.
ApreciazăApreciază
😆
Mulţumesc 😳
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte- Glagorie în pan(t)ă | Cățărătorii
Pingback: Tot de-ale mele (de la 1 mai încoace) | VERONICISME
O poezie scrisa cu forta, a unei iubiri triste, a unei vieti plina de furie, ingradita dar nestinsa de zidurile inchisorii. Vibrant poem!
ApreciazăApreciază
😳 Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Ca sting | Alma Nahe
Personaju’ să se facă hip-hop-er, că le zice bine „dă tot” cu frustrările şi urâţenia interioară. 😆
ApreciazăApreciază
Îi transmit mesaju’ 😆
ApreciazăApreciază
Pe mine m-ai lăsat nu numai fără grai, ci şi fără idei. De aceea n-am duzinit aseară.
ApreciazăApreciază
Dar dimineaţă ţi-ai revenit – şi încă de minune! 🙂
ApreciazăApreciază
un fel de Hamlet altfel spus… o altfel de iubire , mai trupeasca si plina de pacat… interesanta viziune macabra .
ApreciazăApreciază
Pentru viziune e responsabilă Mitza, completată de Carmen 🙂 De la ele am luat ideea şi poza.
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Speranţa | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Duzina de cuvinte – Înclinare | innerspacejournal
ApreciazăApreciază
Dansul e o combinaţie bizară, dar absolut fascinantă, între grotesc şi graţia delicată a baletului… Nu pot spun că nu mi-a plăcut.
ApreciazăApreciază
Pingback: Chiulul și cancerul sau disputa dintre adevăr și minciună | Dictatura justitiei
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază