Dansând…
4 februarie 2013 30 comentarii
imagine preluată de aici
*
Mă vezi? Sunt eu, aici, văpaie dansând în calea vieţii tale,
Dar nu pe melodia tâmpă care-ţi înalţă osanale…
Dansând în ritm care se zbate, se simte, dar nu se aude,
Mă pierd, rotire-nvăpăiată, stropită fiind de… paparude.
Nu, nu mă vezi… ai pleoape grele, pe care dansu-mi nu le saltă,
E prea umilă mica-mi scenă pentru chemarea ta înaltă…
Te strigă vise aurite, femei ce trupuri îţi dedică…
Dansează sufletu-mi zadarnic, căci de dogoarea lui … ţi-e frică!
*
3 februarie 2013
*
Au mai psi-lunit: psi & comp., adică:
| 1. | carmen pricop | 2. | anacondele |
| 3. | cita | 4. | dor |
| 5. | Scorpio | 6. | Dictatura Justitiei |
| 7. | Abisuri | 8. | almanahe |
| 9. | La Fee | 10. | lili3d |
| 11. | verovers | 12. | roxana |
| 13. | Dia na | 14. | cammely |
Iar eu mi-am găsit timp pentru scris, dar, din păcate, nu şi pentru citirea celor scrise de alţi participanţi la joc, motiv pentru care le cer scuze.
Despre Vero
VeroVers 
Mi-am adus si eu poantele de matase… macar cat citesc…
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Wow, impresionant, multa vigoare in doar cateva versuri…
ApreciazăApreciază
😳 Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: Dansând | Dor De Dragoste
😆 ce-mi place că nu te poţi abţine! asta îmi place cel mai mult… dar fără a diminua versul tău despre care tu spui că nu e şi eu îl văd plin de metaforă. o fi de la grişka…
ApreciazăApreciază
La versurile albe spuneam că-mi iipsesc metaforele; aici, încercând să scot rima, apar şi ele, într-un fel, de la sine 😆
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
MUlţumesc, pare foarte interesant 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Dansând | Dia na's blog
Pingback: Dansând | innerspacejournal
Pingback: Dansând | Almanahe
Exact asta aş vrea să-i zic de fiecare dată când îi zic (lui, unu’…), da’ nu-mi iese şi pace! Cred că-mi place să lungesc agonia-mi. 😆
ApreciazăApreciază
Mda, fiecare cu plăcerile lui… 😆
ApreciazăApreciază
Esenţă de înţelepciune în sticluţă de metaforă! E o încântare să descopăr surpriza de la capătul versului! 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen! Sunt încântată dacă reuşesc să te încânt! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Puţină muzică – 2 – Dansând | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Dansând | Dictatura justitiei
Mi-e frică, da, văpaie blândă să mă arunc în calea ta,
Căci ai putea cu-a ta dogoare să mă topeşti,
Şi-s fulg de nea!
Foarte sensibile versurile tale!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Şi îmi place replica ta 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Dansez | calatorprintaramea
„Dansează sufletu-mi zadarnic, căci de dogoarea lui … ţi-e frică!” Cu-i ii e frica de asa un suflet bun?
ApreciazăApreciază
Spre deosebire de poeziile mele din tinereţe (prezente şi ele pe acest blog) cele scrise în prezent nu se referă la situaţii reale. Pur şi simplu asta mi-a ieşit când am început să scriu pe tema „dansând”,
Aşa că nu ştiu cui îi e frică 🙂 Cititorii sunt liberi să brodeze pe marginea versurilor orice poveste vor 🙂
ApreciazăApreciază
Wow! Ce le mai zici !
ApreciazăApreciază
😳
ApreciazăApreciază
M-ai zăpăcit Vero, am citit articolul cu cartofii și n-am priceput de ce s-a supărat altcineva, nu știu încă cine. Oi fi eu mai proastă. 😦
ApreciazăApreciază
S-a supărat „zâna”, Dina-Maria Vitalariu. Comentariul lui Tibi, de la care am pornit, e la un articol de pe blogul ei, şi pusesem un link la el (la comentariu), ca să se vadă de unde l-am luat. Iar „zâna” a tras concluzia că fac comparaţii între cartea ei şi cartofi.
Tu nu eşti nicidecum proastră, cred că niciun om normal nu pricepe care e motivul supărării. Presupun, fără răutate, că „zâna” e paranoică, cel puţin într-o fază incipientă.
ApreciazăApreciază
Am rămas mută. Am văzut conflicte, conflicte, ăsta mi se pare chiar prostie, apă de ploaie.
ApreciazăApreciază
Şi eu am rămas la fel de mută. N-am nimic de împărţit cu femeia asta şi nici nu văd ce-aş putea face eu ca să-i piară năzărelile.
ApreciazăApreciază
Pingback: Joacă de Anul Nou | ropot de secunde...