Menestrel (cântec cu 12 cuvinte impuse)
19 august 2012 47 comentarii
.
Menestrel, menestrel,
Cântecul îţi e castel,
Murmurul îţi e crenel,
Mustul viselor – penel.
.
Marmura s-a maculat
Mlaştini când s-au bulbucat.
Le-ai văzut şi le-ai cântat,
Strune-n mâini ţi-au suspinat.
.
Menestrel, menestrel,
Lacrima îţi e castel,
Suspinul îţi e crenel,
Bezna nopţii ţi-e penel.
.
În strai de metamorfoză,
Râsu-a fost apoteoză,
L-ai simţit şi-a luat o doză –
Susur clar de viaţă roză.
.
Menestrel, menestrel,
Hohotul îţi e castel,
Zâmbetul îţi e crenel
Seninul îţi e penel.
.
Marginea de pat, fierbinte,
Mângâieri pus-a-n cuvinte
Ce ţi-au răsunat în minte,
Dorului spre-ai fi sorginte.
.
Menestrel, menestrel,
Dragostea îţi e castel,
Un sărut îţi e crenel,
Inima îţi e penel.
.
De-al tău cântec îmbibate,
Line-acorduri cresc, bogate,
Mândra lună-n val se zbate,
Stele cad, de dans chemate.
.
Menestrel, menestrel,
Cântecul îţi e castel,
Murmurul îţi e crenel,
Mustul astrelor – penel.
.
17.08.2012
.
Despre Vero
Pingback: Impas | Almanahe
iaca, viu, să dănţui clar,
pe -al tău har, pe-al tau har!
menestrel, menestrel,
cântecu-ţi îmi e rastel.
Te aştept, ringul de dans e gata! 😀
Pingback: Duzina de cuvinte – Leapşă incompletă | VERONICISME
Pingback: Duzina de cuvinte-Cântec pentru eternitate | Cățărătorii
Menestrel ,menestrel
Vero iese din castel,
In mana are un penel
Ne picteaza cu crenel
Ne invita la duel.
En garde! 😀
Pingback: Doar – o altă psi-duzină | Tiberiuorasanu's Blog
😆 şi tu menestrel? oare te-o plagia şerpoaica dublă? ia să vedem…
S-ar părea că şerpoaica şi-a făcut deja suma pe ziua de azi. Cred că am scăpat! 😆
Ai scăpat ca prin urechile acului, am stat la un moment dat în cumpănă… Norocul tău că le faci când prea lungi, când prea scurte 😉
Dar n-avea teamă, continui să te pândesc! 😀
Ştiam eu… Aşa e când te pui cu şerpii, şi mai ales cu şerpoaicele! 😆
auzi la ea: prea lungi, prea scurte… 😆 păi şi eu ce să mai spun?
E o serpoaică năzuroasă! 😆
Pingback: Duzina de cuvinte: Aventurile unei gospodive, II | irealia
Menestrel, menestrel
hai la Vero la castel,
că ţi-a vorbi din penel,
N-o să-ţi pară rău defel!
Ptui, că se ia! :))
Mda, sindromul menestrel-castel-penel! 😆
Cât m-am dat eu menestrel
El a stat şi-a aşteptat
Ca să iasă din castel
Un castron…mai asortat.
Când colo, doar din penel
D’ale gurii i-am pictat!
Ah, ce sindrom forte! Vero, zic şi eu: să te ţii siluetă, că vin! 🙂 😉
😆
Silueta mea s-a ţinut ce s-a ţinut, şi până la urmă tot s-a lăbărţat! 😦
🙂 🙂 🙂
Io vorbeam cu-a lui (siluetă)! 🙂
De-a noastră… ca de lucruri sfinte!
Io-s cu gândul numai la mea! O jelesc de câte ori mă uit în oglindă! 😛
Da, pe de altă parte, dacă tot am pierdut-o, „mănânc şi plâng. Mănânc!” 😆
Io mă mai păsuiesc un pic, aşa că, doar mănânc! 🙂
Voi avea vreme şi de plâns! 🙂
Eu îţi doresc să n-ai motive să plângi!
M-a prins si pe mine sindromul… 🙂
Tuşa Vero, menestrel
Desenează cu-un penel
Doar cuvinte din castel
Minunate şi altfel.
Numai bine!
Îmi place cum se manifestă la tine sindromul ăsta! 😆
Numai bine să fie – pentru toată lumea!
Minunat a cantat menestrelul din tine.
Mulţumesc!
Pingback: Masaj psihedelic | Loc de dat cu capu'
Pingback: Cînd tu eşti nu | Loc de dat cu capu'
Menstrel cu descântare,
Ne-a pus vrajă în picioare
Şi, probabil, şi în minte
Că dansăm toţi din cuvinte.
Frumos spus, şi chiar asta facem: dansăm în cuvinte! 😀
Pingback: Duzina de cuvinte (17) – Scâncet | BLOG D'AGATHA
Două cluburi dintr-o lovitură! 🙂
Trebuie să fim eficienţi, nu? 😀
Pingback: Tara lu’ Căcărău | Dictatura justitiei
Pingback: Menestrel nebun, iartă-mă ! | Dictatura justitiei
Pingback: duzina de cuvinte – statuia – psi-words
„Menestrel, menestrel,”
mie-mi sun-a cantecel 🙂
Cântecel chiar vrea să fie;
Aşa că aştept să vie
Un compozitor cu har
Să-i dea melodia-n dar! 😀
Vero! ce frumos le-ai meșterit! :-)))
chiar ai fost viu menestrel
ne-ai cântat încetinel
🙂
Mulţumesc 🙂
Mă bucur că ţi-a plăcut.
daca citesti textul te ia asa o senzatie de zambet si de „ce frumos”, daca mai citesti si comentariile, e clar, e ziua buna!
Mă bucur că şi textul şi comentariile au efectul ăsta!
Reblogged this on ropot de secunde….
Frumoase versurile, menestrel!
Și zboară cântecul pe-aripa înserării,
În zbor planat, pe geana zării,
Pe sub ferestrele mărețului castel.
Și susur lin, de vers molatic
Se-nalță cu privighetorile spre ‘nalt,
Să preamărească sufletul în alt
Registru de-nchinare, fantomatic.
Şi comentariul tău e frumos. Chiar foarte frumos! 🙂
Pingback: Menestrel | ropot de secunde...