Nesfârşita cale…


Pentru mine, pădurea e un labirint de copaci, o reţea întunecată de poteci întortocheate. De aceea, parfumul pădurii (despre care au scris Mirela, Sara, Lili, Max Peter, Gina, Shayna, Rokssana, Gabi, October Cat) e, pentru mine, parfumul rătăcirii pe o cale nesfârşită…

.

Şi noaptea e neagră.
Şi drumul e lung…
Şi umblu, şi umblu,
Şi nu mai ajung.

.

E-ngustă cărarea,
Urcuşul e greu,
Ş-apoi către vale
Alunec mereu.

.

De-ajung la răscruce,
Mi-arunc ochii roată.
Cărări sunt mai multe,
Dar care-i cea dreaptă?

.

Şi deasă e bezna,
Şi stele nu sunt,
Iar norii cei negri,
Şi luna ascund.

.

Arar, văd în zare
Un far solitar.
Apare… dispare…
Eu merg în zadar…

noiembrie 1981

.

Despre o cale sau alta au mai scris: Tiberiu, psi, Redsky, Cita, dictaturajustiţiei, scorpio, virusache, Sara, Rokssana, dagatha
========
Cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Carmen, Vania, Rokssana, Shayna, Teo,  Paporniţa cu vorbe) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.
Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

58 Responses to Nesfârşita cale…

  1. Pingback: calea « psi-words

  2. Pingback: Calea | Tiberiuorasanu's Blog

  3. Teo Negură says:

    Poate paradoxal, pentru ca asa ar putea sa-ti para, cititorii ar trebui sa-ti multumeasca, nu tu lor 🙂 Asta e calea dreapta…

  4. Frumoasă poezie ! Foarte frumoasă! Cât adevăr !

  5. Pingback: Calea | Dictatura justitiei

  6. Shayna says:

    Pentru fiecare dintre noi calea dreapta este probabil alta… 🙂
    Iti multumim Vero pentru talentul si sensibilitatea aparte pe care le imparti cu noi!

  7. Pingback: Provocare-Calea | Cataratorii

  8. Pingback: Crimă şi pedeapsă | Ioan Usca

  9. Intersectii..Ca-n viata…

  10. psi says:

    te însoţesc pe drumul virtual de o bună bucată de vreme şi astăzi, ca mereu, nu îmi pare rău!
    mulţumesc mult pentru că eşti, pentru că scrii.

  11. redsky2010 says:

    ciudat amestec de inutil cu o speranta firava, care te impinge totusi inainte.
    cat suntem vii, inca mai exista sansa, nu? 🙂

    • Vero says:

      În capul meu au fost – şi încă mai sunt – multe amestecuri ciudate 😀 Dar e adevărat că mi-am păstrat întotdeauna (măcar în subconştient) o rază de speranţă.

  12. Pingback: Calea | Redsky2010's Blog

  13. Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Calea

  14. Pingback: calea | Rokssana's Blog

  15. Eu deja ma simt acolo…mergand de una singura prin noapte,incercand sa ajung la destinatie…

  16. rokssana says:

    alegeri sunt la tot pasul..cateodata gasim calea si ne bucuram, alteori ratacim calea…ne asumam si cautam iar…si cautarea asta face viata frumoasa , ii adauga farmec

  17. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 83) | Teo Negură

  18. Pingback: Menuet…. | lunapatrata

  19. Pingback: Calea… | BLOG D'AGATHA

  20. Pingback: Miercurea cu imagini. Frunze dansând toamna « Mirela Pete. Blog

  21. Pingback: Still alive and kicking…. | androxa

  22. Pingback: Miercurea fara cuvinte…Cricket in our bedroom…. | androxa

  23. Pingback: Speranţa | Gabriela Elena

  24. Pingback: Parfumul roadelor toamnei. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  25. Pingback: Biserica Romano-Catolică Sfântul Petru din Cluj-Napoca « Clipe de Cluj

  26. Mirela says:

    „De aceea, parfumul pădurii (…) e, pentru mine, parfumul rătăcirii pe o cale nesfârşită”
    Splendid!
    Frumoasă poezie…
    O duminică parfumată! 🙂

  27. lili3d says:

    Cred că fiecare are o anumită legătură cu Pământul, cu anumite zone. Eu mă simt acasă, în pădure.
    Mulţumesc pentru poezie.

  28. Pingback: Pădurea cu arome de… vis | innerspacejournal

  29. October Cat says:

    Să știi că uneori ajungi să aluneci de nu-știi-unde către ”cale” 🙂 Îmi place!

  30. Pingback: cand intru in padure | Rokssana's Blog

  31. Pingback: Nicholas Roerich (9 octombrie 1874 – 13 decembrie 1947), pictor rus | my heart to your heart

  32. Pingback: Jean-Baptiste Regnault (9 octombrie 1754 – 12 noiembrie 1829) | my heart to your heart

  33. Pingback: Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure | my heart to your heart

  34. g1b2i3 says:

    Eu zic ca padurea ta e luminoasa si vei gasi iesireaa din noapte.
    Poate ca ai gasit-o!

  35. Pingback: parafrazare + refolosire + îndemn = | ropot de secunde...

  36. Mugur says:

    Mi-am petrecut propria mea întoarcere în timp, ca să pot afirma că prea ades ne scufundăm în pădure și ne pierdem pe cărări necunoscute, în căutarea celei drepte! Și chiar dacă avem impresia că am descoperit-o, căutarea continuă.
    Sincer, prefer această variantă de final, căci în perenitatea vieții găsesc mereu goluri și cărări ce nu duc nicăieri, căutări deșarte dar și întâmplări ce-mi descoperă mirific unele adevăruri ale vieții! Mă regăsesc aici, cu permanentele mele căutări, …

    • Vero says:

      Asta e adevăta variantă de final. 🙂 Cealaltă e o simplă adaptare (fără legătură cu ceea ce am simţit eu când am scris versurile), ca să pot face legătura cu solicitarea unui vot pentru proiectul „semn către carte”. (Solicitarea e sinceră, nu e un articol scris la comandă.)

      Mă bucur că te regăseşti; înseamnă că nu sunt singură „pe-aceste mereu mişcătoare poteci”…

      • Mugur says:

        Bănuiam atât varianta cât și sinceritatea solicitării, atâta doar că eu am propriile mele suspiciuni cu privire la „Tara lui Andrei”. Dar pe acestea din urmă le păstrez doar pentru mine, căci nu am argumente solide.

        • Vero says:

          Am găsit şi eu un pe un blog un articol cu suspiciuni – era destul de confuz, aşa că nu ştiu ce să cred.
          Însă proiectul „semn Spre carte” e iniţiat şi susţinut de oameni de bună credinţă, prin urmare, dacă va obţine o finanţare, banii vor fi cheltuiţi într-un scop nobil, ca să zic aşa, deşi nu-mi plac „vorbele mari”; şi, dincolo de asta, aş zice că „dedesubturile” „Ţării lui Andrei” nu contează. Oricum se vehiculează nişte bani şi, indiferent ce s-ar ascunde în spatele lor, de ce nu le-ar oferi unor copii o bucurie?
          În concluzie, am votat proiectul şi i-am îndemnat şi pe alţii să-l voteze.
          Dar, fireşte, nu oblig pe nimeni şi nu am nimic împotriva celor care, dintr-un motiv sau altul, aleg să n-o facă 🙂

  37. Pingback: Parfumul regretelor? | ropot de secunde...

  38. Pingback: Far în ceaţă | Idei Înghesuite

  39. Pingback: Stele care pier fără să cadă de pe cer | Vero Versiuni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: