Joc
23 mai 2011 52 comentarii
Fotografie preluată de la LavitainToscana
Motto:
Visează să fie precum vrei a fi…
.
Să ne jucăm…
Îţi spun eu jocul;
Tu-ai să-l câştigi. Eu… mi-am pierdut norocul.
.
Haide, să-ncepem.
Fii tu… soare.
Eu am să fiu, să zicem… floare.
Ce va urma?… Nu ştii să-mi spui?
… Să-ncerc să fiu eu… floarea soarelui!
Desigur… n-am să reuşesc.
Mă laşi să mai încerc? Nu mai greşesc!
.
Şi dacă voi greşi? Şi eu sunt om!
.
Acum voi fi eu umbră,
Iar tu – pom.
Ce va urma?… Nu ştii să-mi spui?
… Să-ncerc să fiu eu… umbra pomului!
Şi dacă iarăşi n-am să reuşesc?
Ce vină-am eu că tot mereu greşesc?
.
Dar mai încerc.
Tu… eşti departe.
Îţi scriu, dar depărtarea tot ne mai desparte.
Ce-ar trebui s-urmeze?… Nu ghiceşti?
… Să-mi scrii, ca depărtarea s-o topeşti.
Te rog să-mi scrii! (Eu… mi-am pierdut norocul.
Chiar dacă-mi scrii, tot nu câştig eu jocul.)
… Dacă nu-mi scrii? E jocul isprăvit.
Păcat! Voiam să îl jucăm… la nesfârşit.
Voiam să fii tu soba, eu – pisica,
Să torc la gura sobei…
Veronica
octombrie 1976
.
Să ne jucăm?
… Nu mai ştii jocul?
Eu iarăşi pierd, deşi mi-am regăsit norocul.
.
Ţii minte?
Tu mi-ai fost, odată… soare.
Iar eu eram, atunci, o biată floare.
Ce a urmat?… Mai ştii să-mi spui?
… Am vrut să fiu eu… floarea soarelui!
Mi-aduc aminte că n-am reuşit,
Că iar am încercat, iar am greşit…
.
Ce dacă am greşit? Şi eu sunt om!
.
Apoi am fost eu umbră,
Iar tu – pom.
Ce a urmat?… Mai ştii să-mi spui?
… Am vrut să fiu eu… umbra pomului!
Mi-aduc aminte, iar n-am reuşit.
E greu de explicat am greşit…
.
Să-ncerc din nou?
Iar eşti departe!
Îţi scriu, dar depărtarea tot ne mai desparte.
Ce-ar trebui s-urmeze?… Nu ghiceşti!
Nu-mi scrie, depărtarea n-o topeşti.
.
Azi mă gândesc că nu ştiu bine jocul
Şi nu-l câştig că n-are ce căta aici norocul!
Azi nu mai ştiu de-i jocul isprăvit,
Nu mai visez să-l joc la nesfârşit…
.
Dar vreau să fii tu soba, eu – pisica,
Să torc la gura sobei…
Veronica
18 iulie 1977
.
Despre Vero
VeroVers 
ce frumos te joci tu, vero, invarti cuvintele care cad tot in picioare! zambesc, insa in adanc e putin trist, ca si viata, una calda, una rece. o zi de luni usoara!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
Fiindcă răspund cu întârziere, eu nu mai pot face urări pentru ziua de luni, aşa că… îţi doresc o săptămână pe placul inimii! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: A fi | Redsky2010's Blog
Pingback: a fi | psipsina
Pingback: Provocarea turbanului negru-A fi | Cataratorii
Frumos scris ca de obicei! O zi buna,Vero.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut. O săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
Pingback: Ultimul Mitropolit – 39 | Ioan Usca
Pingback: A fi, deşi… | VERONICISME
deci ştii, da? singură ţi-ai dat răspunsul vero şi acela este de a scrie, să nu renunţi niciodată la scris, chiar dacă este mai uşor (şi mai rentabil) să traduci ce au scris alţii. 😀
ApreciazăApreciază
Nu renunţ la scris, numai că nu reuşesc să scriu prea mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, da. Se poate.
Mersi pentru zambetul de azi! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu multă plăcere 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: ciresar | Rokssana's Blog
ce bijuterie ai scris tu! forma din octombrie e nemaipomenita. frumos! foarte frumos!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc – mă bucur că versurile mele din tinereţe sunt apreciate 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Sunt de acord cu o parte a proiectului | Hai ca se poate!
Ma pregateam sa cred:ca e alt blog cu versurile altuia! Cine sa fie: Sorescu, Blandiana? Surpriza, Veronica!
ApreciazăApreciază
Minunat, întotdeauna mi-a plăcut să fac surprize 🙂
ApreciazăApreciază
Cine se uimeste, are sufletul tanar. Cine e tanar, e gata de inceput, Inceputurile…sunt incredere. Eee… dupa ploaie, parfumul salcamilor, e fara egal! 🙂
ApreciazăApreciază
Adevărat… şi foarte frumos spus 🙂
ApreciazăApreciază
1976, parca a fost ieri ! Apoi …?
ApreciazăApreciază
Apoi a venit ziua de azi, când 1976 pare să-i aparţină unui ieri dintr-o altă viaţă… sau din viaţa altcuiva… 🙂
ApreciazăApreciază
Ce e mai pretios: floarea sau…fructul?
Alta viata… alta persoana… mai multa ingrijorare…. Daca ne-am aminti sa traim, fara a astepta si fara a oferi: doar acceptand ca suntem „culesi” de ceea ce altii au nevoie…
Exceptii? Nu.
ApreciazăApreciază
Atunci e minunat – fiindcă înseamnă că şi nevoile noastre îi culeg pe alţii 🙂
ApreciazăApreciază
De aceea am poposit la tine… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: A fi… | Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Descantec de viaţă şi moarte… | lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 69) | Teo Negură
Pingback: Iubirea ne-a jefuit! | Gabriela Elena
Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 19 | Link-Ping
Pingback: E timpul pentru îngheţată! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Running free… | androxa
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Aluzii « Mirela Pete. Blog
Pingback: MIERCUREA FARA CUVINTE..4..Parcul Cișmigiu | androxa
Pingback: Porțile și bastioanele Clujului – part 1 « Clipe de Cluj
Pingback: În creion | Gabriela Elena
Pingback: Râuri de durere surdă | Blog de furăciuni 2
Pingback: Aripi de hârtie | Gabriela Savitsky
Pingback: Link me…Ping me…Track me.. :-) | androxa
Pingback: Porțile și bastioanele Clujului – partea a II-a « Clipe de Cluj
Pingback: And the winner is… « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ai auzit… | lunapatrata
Pingback: Concursul | Caius
Pingback: darul de a asculta | Rokssana's Blog
Ba,i ce dragoste la catarama e-n poza..Sa fie iubiti! :))
ApreciazăApreciază
Pingback: My queen… | androxa
Pingback: Destin… | lunapatrata
Pingback: …si ei? | lunapatrata
Pingback: O pată de culoare pe pânza vieţii | Gabriela Elena
Pingback: Cele mai dulci cofetării din Cluj « Clipe de Cluj
Pingback: Viaţa ca un joc… | IUBIRI ÎNGHESUITE